Ioan 8

¹Iar Iisus s’au dus în muntele Maslinilor.

²Iar la mânecare, iarăș au venit în biserică, și tot norodul a venit la dânsul, și șezând, învățà pre ei.

³Și au adus la dânsul Cărturarii și Fariseii pre o muiere prinsă în preacurvie, și puindu-o pre dânsa în mijloc,

⁴Au zis lui: Învățătorule, pre această muiere o am prins așà de față preacurvind.

⁵Iar în lege Moisì ne-a poruncit nouă: unele ca acestea să se ucidă cu pietre, dar tu ce zici?

⁶Și aceasta ziceau, ispitindu’l pre el, ca să aibă ce clevetì împrotiva lui. Iar Iisus jos plecându-se, scrià cu degetul pre pământ.

⁷Și neîncetând a’l întrebà pre el, s’au ridicat și au zis lor: cela ce este fără de păcat între voi, acela întâiu să arunce piatra asupra ei.

⁸Și iarăș plecându-se jos, au scris pre pământ.

⁹Iar ei auzind și de știință mustrându-se, ieșiau unul după altul, începând dela cei mai bătrâni, până la cei mai de jos; și au rămas Iisus singur și muierea în mijloc stând.

¹⁰Și ridicându-se Iisus și nevăzând pre nimeni, fără numai pre muiere, i-au zis ei: muiere, unde îți sunt pârâșii tăi? Au nimeni pre tine nu te-a judecat a fi vinovată?

¹¹Iar ea a zis: nimeni, Doamne. Și au zis ei Iisus: nici eu nu te judec; du-te și de acum să nu mai păcătuești.

¹²Deci iarăș au grăit lor Iisus, zicând: eu sunt lumina lumei; cela ce urmează mie, nu va umblà întru întunerec, ci va aveà lumina vieței.

¹³Deci au zis lui Fariseii: tu însuți mărturisești pentru tine; mărturia ta nu este adevărată.

¹⁴Răspuns-au Iisus și au zis lor: deșì eu însumi mărturisesc pentru mine, adevărată este mărturia mea; că știu de unde am venit și unde merg; iar voi nu știți de unde vin și unde merg.

¹⁵Voi după trup judecați; eu nu judec pre nimeni.

¹⁶Și de aș și judecà eu, judecata mea adevărată este; că singur nu sunt, ci eu și Tatăl cela ce m’au trimes pre mine.

¹⁷Și în legea voastră scris este, că mărturia a doi oameni adevărată este.

¹⁸Eu sunt cel ce mărturisesc pentru mine însumi, și mărturisește pentru mine Tatăl cel ce m’au trimes.

¹⁹Deci ziceau lui: unde este Tatăl tău? Răspuns-au Iisus: nici pre mine mă știți, nici pre Tatăl meu; de m’ați ști pre mine, și pre Tatăl meu ați ștì.

²⁰Aceste graiuri le-au grăit Iisus în gazofilachie, învățând în biserică, și nimeni nu l-a prins pre el; că încă nu venise ceasul lui.

²¹Și iarăș au zis lor Iisus: eu merg, și mă veți căutà pre mine, și nu mă veți aflà, și în păcatul vostru veți murì; unde merg eu, voi nu puteți să veniți.

²²Deci ziceau Iudeii: au doară va să se omoare însuș pre sine? Că zice: unde merg eu, voi nu puteți să veniți.

²³Și au zis lor: voi din cele de jos sunteți; eu din cele de sus sunt; voi din lumea aceasta sunteți; eu nu sunt din lumea aceasta.

²⁴Deci am zis vouă, că veți murì în păcatele voastre: că de nu veți crede că eu sunt, veți murì în păcatele voastre.

²⁵Deci ziceau ei lui: tu cine ești? Și au zis lor Iisus: începutul, care și grăesc cu voi.

²⁶Multe am pentru voi a grăì și a judecà; ci cela ce m’au trimes pre mine, adevărat este; și eu cele ce am auzit dela dânsul, acestea grăesc în lume.

²⁷Și n-au cunoscut că de Tatăl grăià lor.

²⁸Deci au zis lor Iisus: când veți înălțà pre Fiul Omului, atunci veți cunoaște că eu sunt, și dela mine însumi nu fac nimic; ci precum m’au învățat pre mine Tatăl meu, acestea grăesc.

²⁹Și cela ce m’au trimes pre mine, cu mine este; nu m’au lăsat pre mine singur Tatăl; că eu cele plăcute lui fac pururea.

³⁰Acestea grăind el, mulți au crezut întru dânsul.

³¹Deci ziceà Iisus către Iudeii cei ce crezuseră lui: de veți petrece voi întru cuvântul meu, cu adevărat ucenici ai mei sunteți;

³²Și veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va slobozì pre voi.

³³Răspuns-au ei lui: sămânța a lui Avraam suntem, și nimănui n’am fost robi niciodată; dar tu cum zici: slobozi veți fi?

³⁴Răspuns-au Iisus lor: amin, amin, grăesc vouă: tot cela ce face păcatul, rob este păcatului.

³⁵Robul nu rămâne în casă în veac; iar Fiul rămâne în veac.

³⁶Deci dacă vă va slobozì pre voi Fiul, cu adevărat slobozi veți fi.

³⁷Știu că sămânță a lui Avraam sunteți; dar mă căutați să mă omorîți, că cuvântul meu nu încape întru voi.

³⁸Eu ceeace am văzut la Tatăl meu grăesc; și voi ceeace ați văzut la tatăl vostru faceți.

³⁹Răspuns-au și au zis lui: Tatăl nostru, Avraam este. Zis-au lor Iisus: de ați fi fost fii ai lui Avraam, lucrurile lui Avraam ați fi făcut.

⁴⁰Iar acum mă căutați să mă omorîți pre mine, om care adevărul am grăit vouă, care am auzit dela Dumnezeu; aceasta Avraam n’a făcut.

⁴¹Voi faceți lucrurile tatălui vostru. Zis-au drept aceea lui: noi din curvie nu suntem născuți; un Tată avem, pre Dumnezeu.

⁴²Zis-au lor Iisus: de ar fi fost Dumnezeu Tatăl vostru, m’ați fi iubit pre mine; că eu dela Dumnezeu am ieșit și am venit; că n’am venit dela mine însumi, ci acela m’au trimes.

⁴³Pentruce glasul meu nu’l cunoașteți? Căci nu puteți să auziți cuvântul meu.

⁴⁴Voi din tatăl diavolul sunteți, și poftele tatălui vostru voiți să faceți. Acela ucigător de oameni a fost din început, și întru adevăr n’a stătut, că nu este adevăr întru dânsul. Când grăește minciună, dintru ale sale grăește; că mincinos este, și tatăl ei.

⁴⁵Iar eu căci adevărul grăesc, nu credeți mie.

⁴⁶Cine dintru voi mă vădește pre mine pentru păcat? Iar dacă adevărul grăesc, pentruce voi nu credeți mie?

⁴⁷Cela ce este dela Dumnezeu, graiurile lui Dumnezeu ascultă; pentru aceasta voi nu ascultați, că nu dela Dumnezeu sunteți.

⁴⁸Răspuns-au Iudeii, și i-au zis lui: oare nu zicem noi bine că Samarinean ești tu, și drac ai?

⁴⁹Răspuns-au Iisus: eu drac n’am; ci cinstesc pre Tatăl meu, și voi mă necinstiți pre mine.

⁵⁰Iar eu nu caut slava mea; este cela ce caută și judecă.

⁵¹Amin, amin, grăesc vouă: de va păzì cinevà cuvântul meu, nu va vedeà moartea în veac.

⁵²Deci au zis lui Iudeii: acum am cunoscut că ai drac. Avraam a murit, și prorocii; și tu zici: de va păzì cinevà cuvântul meu, nu va gusta moartea în veac.

⁵³Au doară tu mai mare ești decât părintele nostru Avraam, care a murit? Și prorocii au murit; cine te faci tu pre tine?

⁵⁴Răspuns-au Iisus: de mă slăvesc eu pre mine singur, slava mea nimic nu este; este Tatăl meu, care mă slăvește pre mine; pre care voi ziceți că Dumnezeul vostru este,

⁵⁵Și nu l-ați cunoscut pre el; iar eu îl știu pre el; și de voiu zice că nu’l știu pre el, voiu fi asemenea vouă mincinos; ci îl știu pre el, și cuvântul lui păzesc.

⁵⁶Avraam părintele vostru a fost bucuros ca să vază ziua mea; și a văzut, și s’a bucurat.

⁵⁷Deci au zis Iudeii către dânsul: cincizeci de ani încă nu ai, și pre Avraam l-ai văzut,

⁵⁸Și au zis lor Iisus; amin, amin, zic vouă: mai înainte de a se face Avraam, eu sunt.

⁵⁹Deci au luat pietre ca să arunce într’însul; iar Iisus s’au ascuns, și au ieșit din biserică, mergând prin mijlocul lor, și au trecut așà.