Matei 10

¹Și chemând pre cei doisprezece ucenici ai săi, le-au dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoață pre ele și să tămăduiască toată boala și toată neputința.

²Iar numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâiu Simon, ce se numește Petru, și Andrei fratele lui, Iacov al lui Zevedei, și Ioan fratele lui.

³Filip și Vartolomei, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alieu, și Levi, ce s’au numit Tadeu.

⁴Simon Cananitul și Iuda Iscarioteanul, care l-a și vândut pre dânsul.

⁵Pre acești doisprezece i-au trimis Iisus, poruncindu-le lor și grăind: în calea păgânilor să nu mergeți, și în cetatea Samarinenilor să nu intrați.

⁶Ci mai vârtos mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israil.

⁷Și umblând, propoveduiți, zicând: s’a apropiat Împărăția cerurilor,

⁸Pre cei bolnavi vindecați, pre cei leproși curățiți, pre cei morți înviați, dracii scoateți; în dar ați luat, în dar dați.

⁹Să nu aveți aur, nici argint, nici bani la brâele voastre.

¹⁰Nici traistă în cale, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, că vrednic este lucrătorul de hrana sa.

¹¹Și ori în care cetate sau oraș veți intrà, cercetați cine este întru dânsul vrednic, și acolo să rămâneți până când veți ieșì.

¹²Și intrând în casă, să’i urați, grăind: pace casei acesteea.

¹³Și de va fi casa aceea vrednică, va veni pacea voastră preste dânsa; iar de nu va fi vrednică, pacea voastră se va întoarce la voi.

¹⁴Și oricine nu va primì pre voi, nici va ascultà cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre.

¹⁵Amin grăesc vouă, că mai ușor va fi pământului Sodomului și Gomorului în ziua judecăței, decât cetăței aceea.

¹⁶Iată, eu vă trimit pre voi ca oile în mijlocul lupilor. Deci fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.

¹⁷Și vă feriți de oameni, că vă vor dà pre voi în soboare, și întru adunările lor vă vor bate pre voi.

¹⁸Încă și înaintea domnilor și a împăraților veți fi duși pentru mine, întru mărturie lor și limbilor.

¹⁹Iar când vă vor dà pre voi, nu vă grijiți cum, sau ce veți grăì, că se va dà vouă într’acel ceas ce veți grăi;

²⁰Că nu voi sunteți cei ce grăiți, ci Duhul Tatălui vostru este carele grăește întru voi.

²¹Și va dà frate pre frate spre moarte și tată pre fecior, și se vor sculà feciorii asupra părinților și îi vor omorî pre dânșii. Și veți fi urâți de toți pentru numele meu.

²²Iar cela ce va răbdà până în sfârșit, acela se va mântuì.

²³Iar când vă vor gonì pre voi într’această cetate, fugiți în cealaltă. Amin grăesc vouă: nu veți sfârșì cetățile lui Israil până când va venì Fiul Omului.

²⁴Nu este ucenic mai pre sus de dascălul său, nici slugă mai pre sus de domnul său.

²⁵Ajunge ucenicului să fie ca dascălul său, și sluga ca domnul său. Dacă pre stăpânul casei l-au numit veelzevul, cu cât mai vârtos pre casnicii lui?

²⁶Deci, nu vă temeți de dânșii, că nimic nu este acoperit, care să nu se descopere, și ascuns, care să nu se cunoască.

²⁷Ceeace grăesc vouă la întunerec, să spuneți la lumină; și ce auziți la ureche, să propoveduiți deasupra caselor.

²⁸Și să nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să’l ucidă, ci să vă temeți mai vârtos de cela ce poate să piarză și trupul și sufletul, în gheena.

²⁹Au doară nu se vând două pasări pentru un ban? Și nici una dintr’însele nu cade pre pământ fără de Tatăl vostru.

³⁰Iar ai voștri și perii capului vă sunt toți numărați.

³¹Pentru aceea nu vă temeți, că voi sunteți cu mult mai buni decât paserile.

³²Deci, tot cela ce va mărturisì pre mine înaintea oamenilor, voiu mărturisì și eu pre dânsul înaintea Tatălui meu, carele este în ceruri.

³³Iar cela ce se va lepădà de mine înaintea oamenilor, mă voiu lepădà și eu de dânsul înaintea Tatălui meu carele este în ceruri.

³⁴Să nu socotiți că am venit să pun pace pre pământ; n’am venit să pun pace, ci sabie.

³⁵Că am venit să despărțesc pre om de tatăl său și pre fiică de muma sa, și pre noră de soacra sa.

³⁶Și vrăjmașii omului, casnicii lui.

³⁷Cela ce iubește pre tată sau pre mumă mai mult decât pre mine, nu este mie vrednic. Și cela ce iubește pre fiu sau pre fiică mai mult decât pre mine, nu este mie vrednic.

³⁸Și cela ce nu va luà crucea sa și să vie după mine, nu este mie vrednic.

³⁹Cela ce și-a aflat sufletul său, îl va pierde pre el, și cela ce și-a pierdut sufletul său pentru mine, îl va aflà pre el.

⁴⁰Cela ce vă primește pre voi, pre mine mă primește, și cela ce mă primește pre mine, primește pre cela ce m’au trimis pre mine.

⁴¹Cela ce primește proroc în nume de proroc, plata prorocului va luà; și cela ce primește pe drept în nume de drept, plata dreptului va luà.

⁴²Și cela ce va adăpà pre unul dintr’acești mici, numai cu un pahar de apă rece, în nume de ucenic, amin grăesc vouă: nu își va pierde plata sa.