Matei 9

¹Și intrând în corabie, au trecut și au venit în cetatea sa.

²Și iată, au adus lui pre un slăbănog, care zăceà în pat.

³Și văzând Iisus credința lor, au zis slăbănogului: îndrăznește fiule; iartă-ți-se ție păcatele tale.

⁴Și, iată oarecari din cărturari au zis întru sine: acesta hulește.

⁵Și văzând Iisus gândurile lor, au zis: pentruce voi cugetați cele viclene întru inimile voastre?

⁶Că ce este mai lesne? A zice: iartă-ți-se păcatele tale, sau a zice: scoală-te și umblă?

⁷Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pre pământ a iertà păcatele, atunci au zis slăbănogului: scoală-te, ia’ți patul tău și te dù în casa ta.

⁸Și sculându-se, și-a luat patul lui și s’a dus la casa sa. Iar noroadele văzând aceasta, se mirau și slăviau pre Dumnezeu, carele a dat putere ca aceasta oamenilor.

⁹Și trecând Iisus de acolo, au văzut pre un om șezând la vamă, ce se numià Matei, și i-au zis lui: vino după mine! Și sculându-se, a mers după dânsul.

¹⁰Și a fost când ședeà el în casă, iată, mulți vameși și păcătoși venind, ședeau cu Iisus și cu ucenicii lui.

¹¹Și văzând Fariseii, au zis ucenicilor lui: pentruce cu vameșii și cu păcătoșii mănâncă și beà Dascălul vostru?

¹²Iar Iisus auzind au zis lor: n’au trebuință cei sănătoși de doftor, ci cei bolnavi

¹³Deci mergând, învățați-vă ce este: milă voesc, iar nu jertfă; că n’am venit să chem pre cei drepți, ci pre cei păcătoși la pocăință.

¹⁴Atunci au venit la dânsul ucenicii lui Ioan, zicând: pentruce noi și Fariseii postim mult, iar ucenicii tăi nu postesc?

¹⁵Și le-au zis lor Iisus: au doară pot fiii nunței să se jeliască, în câtă vreme este cu dânșii mirele? Ci vor venì zile, când se va luà dela dânșii mirele, și atunci vor postì.

¹⁶Nimeni nu pune petec de pânză nouă la haină veche, că își ià plinirea sa dela haină, și mai rea spărtură se face.

¹⁷Nici pun vin nou în foi vechi; iar de pun, se sparg foii, și vinul se varsă, și foii pier; ci pun vinul nou în foi noul, și amândouă se țin.

¹⁸Acestea grăind el către dânșii, iată, un boier oarecare venind, s’a închinat lui, zicând: fiica mea acum a murit, ci venind, pune mâna ta preste dânsa, și va învià.

¹⁹Și sculându-se Iisus, au mers după dânsul, și ucenicii lui.

²⁰Și iată o femeie, întru curgerea sângelui fiind de doisprezece ani, venind dinapoi, s’a atins de poala hainei lui;

²¹Că ziceà întru sine, că numai de mă voiu atinge de haina lui mă voiu mântuì.

²²Iar Iisus întorcându-se și văzând-o pre ea, i-au zis: îndrăsnește, fiică; credința ta te-a mântuit. Și s’a tămăduit femeia din ceasul acela.

²³Și viind Iisus în casa boierului, și văzând fluerătorii și mulțimea gâlcevind, au zis lor: Fugiți, că n’a murit fecioara, ci doarme.

²⁴Și își râdeau de dânsul.

²⁵Iar dacă s’a scos afară norodul, intrând, o au luat de mână, și s’a sculat fecioara.

²⁶Și a ieșit vestea aceasta preste tot pământul acela.

²⁷Și trecând Iisus de acolo, au mers după dânsul doi orbi, strigând și grăind: miluește-ne pre noi, Fiul lui David!

²⁸Iar după ce au mers în casă, au venit la dânsul orbii și le-au grăit lor Iisus: credeți că pot să fac eu aceasta? Grăit-au lui: așà, Doamne!

²⁹Atunci s’au atins de ochii lor, grăind: dupre credința voastră, fie vouă! Și s’au deschis ochii lor.

³⁰Și le-au poruncit lor Iisus, grăind: vedeți, nimenea să nu știe.

³¹Iar ei ieșind, l-au vestit pre dânsul în tot pământul acela.

³²Iar ieșind ei, iată, au adus la dânsul pre un om mut, îndrăcit.

³³Și scoțându-se dracul, a grăit mutul, și s’au mirat noroadele, grăind, că niciodată nu s’a arătat așà întru Israil.

³⁴Iar Fariseii grăiau: cu domnul dracilor scoate pre draci.

³⁵Și străbăteà Iisus prin toate cetățile și orașele, învățând în soboarele lor, și propoveduind Evanghelia Împărăției, și vindecând toată boala și toată neputința întru norod.

³⁶Iar văzând el noroadele, i s’au făcut milă de dânșii, că erau necăjiți și rătăciți, ca oile ce n’au păstor.

³⁷Atunci au zis ucenicilor săi: iată secerișul este mult iar lucrătorii puțini.

³⁸Deci, rugați pre domnul secerișului, ca să scoață lucrători la secerișul său.