Matei 12

¹În vremea aceea mergeà Iisus sâmbăta prin semănături; iar ucenicii lui au flămânzit și au început a smulge spice și a mâncà.

²Iar Fariseii văzând, au zis lui: iată, ucenicii tăi fac ce nu se cade a face sâmbăta.

³Iar el le-au zis lor: au n’ați cetit ce a făcut David, când a flămânzit el și cei ce erau cu dânsul?

⁴Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și pâinile punerei înainte a mâncat, care nu se cuvenià lui să mănânce, nici celor ce erau cu dânsul, fără numai preoților?

⁵Sau n’ați cetit în lege, că sâmbăta preoții în biserică spurcă sâmbăta și nevinovați sunt?

⁶Dar grăiesc vouă, că mai mare decât biserica este aici.

⁷Și de ați ștì ce este: mila voiesc, iar nu jertfă, n’ați fi osândit pre cei nevinovați.

⁸Că Domn este și al sâmbetei, Fiul Omului.

⁹Și trecând de acolo, au venit în sinagoga lor.

¹⁰Și iată, un om erà acolo având mâna uscată. Și l-au întrebat pre dânsul, zicând, de se cuvine sâmbăta a vindecà? Ca să’l vinuiască pre el.

¹¹Iar el le-au zis lor: ce om este dintre voi, care va aveà o oaie, și de va cădeà aceea sâmbăta în groapă, au nu o va apucà pre ea și o va scoate?

¹²Dar omul cu cât se deosebește de oaie? Pentru aceea se cuvine sâmbăta a face bine.

¹³Atunci au zis omului: întinde mâna ta. Și o a întins, și a venit la starea cea dintâi, sănătoasă ca și cealaltă.

¹⁴Iar Fariseii ieșind afară, sfat au făcut asupra lui, ca să’l piardă pre el.

¹⁵Dar Iisus cunoscând, s’au dus de acolo; și au mers după dânsul noroade multe, și i-au tămăduit pre dânșii pre toți.

¹⁶Și le-au poruncit lor ca să nu’l facă pre el arătat,

¹⁷Ca să se plinească ceea ce s’a grăit prin Isaia prorocul, ce zice:

¹⁸Iată pruncul meu pre carele am ales, iubitul meu întru care bine a voit sufletul meu; pune-voiu Duhul meu preste dânsul și judecată neamurilor va vestì.

¹⁹Nu se va pricì, nici va strigà, nici va auzì cinevà în uliță glasul lui.

²⁰Trestie zdrobită nu va frânge și in aprins nu va stinge, până ce va scoate judecata spre biruință.

²¹Și întru numele lui neamurile vor nădăjduì.

²²Atunci au adus la dânsul pre un îndrăcit, orb și mut; și l-au tămăduit pre el, în cât orbul și mutul grăià și vedeà.

²³Și se mirau noroadele și ziceau: nu cumvà acesta este Fiul lui David?

²⁴Iar Fariseii auzind, ziceau: acesta nu scoate dracii fără numai prin veelzevul, domnul dracilor.

²⁵Iar Iisus știind gândurile lor, le-au zis lor: toată împărăția ce se împerechiază între sine, se pustiește; și toată cetatea sau casa ce se împerechiază între sine, nu va stà.

²⁶Și dacă satana pre satana scoate, întru sine s’a împerechiat; deci, cum va stà împărăția lui?

²⁷Și dacă eu cu veelzevul scot dracii, feciorii voștri cu cine îi scot? Pentru aceasta ei vor fi vouă judecători.

²⁸Iar dacă eu cu Duhul lui Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu.

²⁹Sau cum poate cinevà să intre în casa celui tare și vasele lui să le jefuiască, de nu întâiu va legà pre cel tare? Și atunci va jefuì casa lui.

³⁰Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este, și cela ce nu adună cu mine, risipește.

³¹Pentru aceasta grăiesc vouă: tot păcatul și hula se va iertà oamenilor, iar hula care este împrotiva Duhului Sfânt, nu se va iertà oamenilor.

³²Și oricine va zice cuvânt împrotiva Fiului Omului, se va iertà lui; iar oricine va zice împrotiva Duhului Sfânt, nu se va iertà lui, nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie.

³³Sau, faceți pomul bun și roada lui bună, sau faceți pomul putred și roada lui putredă, că din roadă se cunoaște pomul.

³⁴Pui de năpârci, cum puteți grăì cele bune, răi fiind? Că din prisosința inimei grăiește gura.

³⁵Omul cel bun din comoara cea bună a inimei scoate cele bune, iar omul cel rău din comoara cea rea scoate cele rele.

³⁶Deci grăiesc vouă: că pentru tot cuvântul deșert care vor grăì oamenii, vor să deà seamă de dânsul în ziua judecăței.

³⁷Că din cuvintele tale te vei îndreptà, și din cuvintele tale te vei osândì.

³⁸Atunci au răspuns oarecarii din Cărturari și din Farisei, zicând: Învățătorule, voim să vedem dela tine semn.

³⁹Iar el răspunzând, au zis lor: neamul viclean și preacurvar semn caută și semn nu se va dà lui, fără numai semnul lui Ionà prorocul.

⁴⁰Că precum a fost Ionà în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așà va fì Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți.

⁴¹Bărbații Nineviteni se vor sculà la judecată cu neamul acesta și’l vor osândì pre el; căci ei s’au pocăit pentru propoveduirsa lui Ionà; și iată, mai mult decât Ionà aici.

⁴²Împărăteasa dela miazăzi se va sculà la judecată cu neamul acesta, și’l va osândì pre el, că a venit dela marginile pământului să auză înțelepciunea lui Solomon, și iată mai mult decât Solomon aici.

⁴³Iar când duhul cel necurat va ieșì din om, umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă, și nu află.

⁴⁴Atunci zice: mă voiu întoarce în casa mea, de unde am ieșit; și venind o află deșertată, măturată și împodobită.

⁴⁵Atunci se duce și ià cu sine alte șapte duhuri mai rele decât sine, și intrând locuesc acolo, și se fac cele de pre urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Așà va fì și acestui neam viclean.

⁴⁶Și încă grăind el către noroade, iată, muma lui și frații lui stăteau afară, căutând să grăiască cu dânsul.

⁴⁷Și a zis lui oare cine: iată, muma ta și frații tăi stau afară, vrând să grăiască cu tine.

⁴⁸Iar el răspunzând, au zis celui ce’i spusese: cine este muma mea și care sunt frații mei?

⁴⁹Și tinzându-și mâna sa spre ucenicii săi, au zis: iată muma mea și frații mei.

⁵⁰Că ori cine va face voea Tatălui meu celui din ceruri, acela este fratele meu și sora și muma mea.