Matei 13

¹Și în ziua aceea ieșind Iisus din casă, ședeà lângă mare.

²Și s’au adunat la dânsul noroade multe, încât i-au fost lui a intrà în corabie să șeadă; și tot norodul stà pre țărmurile mărei.

³Și le-au grăit lor multe, în pilde, zicând: iată, a ieșit semănătorul să seamene sămânța sa.

⁴Și semănând el, unele au căzut lângă cale, și au venit pasările și le-au mâncat pre ele.

⁵Iar altele au căzut pre petriș, unde n’aveau pământ mult, și îndată au răsărit, pentru căci n’aveau pământ adânc;

⁶Și răsărind soarele, s’au pălit, și pentru că n’aveau rădăcină, s’au uscat.

⁷Iar altele au căzut în spini, și au crescut spinii și le-au înnecat pre ele.

⁸Iar altele au căzut pre pământ bun și au dat roadă: una adecă o sută, iar alta șasezeci, iar alta treizeci.

⁹Cela ce are urechi de auzit, auză.

¹⁰Și apropiindu-se ucenicii au zis lui: pentruce în pilde grăiești lor?

¹¹Iar el răspunzând au zis lor: pentrucă vouă s’a dat a ștì tainele împărăției cerurilor, iar acelora nu s’a dat.

¹²Că cela ce are, i se va dà lui și îi va prisosì; iar cela ce n’are, și ceeace are se va luà dela dânsul.

¹³Pentru aceasta în pilde grăiesc lor, că văzând nu văd, și auzind nu aud, nici înțeleg.

¹⁴Și se împlinește întru dânșii prorocia lui Isaia, ce zice: cu auzul veți auzì și nu veți înțelege, și privind veți privì și nu veți vedeà.

¹⁵Că s’a îngroșat inima norodului acestuia, și cu urechile greu au auzit, și ochii lor și-au închis, ca nu cumvà să vadă cu ochii și cu urechile să audă și cu inima să înțeleagă, și să se întoarcă și să’i vindec pre ei.

¹⁶Iar ochii voștri fericiți sunt că văd, și urechile voastre că aud.

¹⁷Că amin grăesc vouă: că mulți proroci și drepți au dorit să vadă cele ce vedeți voi și n’au văzut, și să audă cele ce auziți și n’au auzit.

¹⁸Deci, voi ascultați pilda semănătorului:

¹⁹Dela tot cela ce aude cuvântul împărăției și nu’l înțelege, vine vicleanul și răpește ceea ce este semănat în inima lui. Aceasta este cea semănată lângă cale.

²⁰Iar cea semănată pre pietriș, acesta este care aude cuvântul și îndată cu bucurie îl primește,

²¹Însă n’are rădăcină întru sine, ci este până la o vreme, iar făcându-se necaz, sau goană pentru cuvânt, îndatăși se smintește.

²²Iar cea semănată în spini, acesta este care aude cuvântul, dar grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înneacă cuvântul și neroditor se face.

²³Iar cea semănată în pământ bun, acesta este care aude cuvântul și’l înțelege, care aduce roadă și face: unul o sută, iar altul șeasezeci, iar altul treizeci.

²⁴Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: asemănatu-s’a împărăția cerurilor, omului care a semănat sămânță bună în țarina sa.

²⁵Dar dormind oamenii, a venit vrăjmașul lui și a semănat zizanii între grâu și s’a dus.

²⁶Iar dacă a crescut iarba și a făcut roadă, atunci s’au arătat și zizaniile.

²⁷Și venind slugile stăpânului casei, i-au zis lui: Doamne, au n’ai semănat sămânță bună în țarina ta? Dar de unde are zizanii?

²⁸Iar el le-a zis lor: un om vrăjmaș a făcut aceasta. Iar slugile au zis lui: vreà-vei dar să mergem să le plivim.

²⁹Iar el au zis lor: ba, ca nu cumvà plivind zizaniile să rupeți și grâul împreună cu dânsele.

³⁰Lăsați să crească amândouă împreună până la seceriș, și atunci, la vremea secerișului voiu zice secerătorilor: pliviți întâiu zizaniile și le legați snopi, ca să le ardem pre dânsele, iar grâul îl adunați în jitnița mea.

³¹Altă pildă le-au pus lor înainte, zicând: asemenea este împărăția cerurilor, grăunțului de muștar, pre care luându’l omul, l-a semănat în țarina sa,

³²Care este mai mic decât toate semințele, iar dacă crește este mai mare decât toate buruenile și se face copac, în cât vin pasările cerului și se sălășluesc în ramurile lui.

³³Altă pildă au grăit lor: asemenea este împărăția cerurilor, aluatului, pre care luându’l muierea l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s’a dospit toată.

³⁴Acestea toate au grăit Iisus noroadelor, în pilde, și fără de pilde nu grăià lor.

³⁵Ca să se plinească ceea ce s’a grăit prin prorocul ce zice: deschide-voiu în pilde gura mea, spune-voiu cele ascunse din începutul lumei.

³⁶Atunci lăsând Iisus noroadele au venit în casă.

³⁷Și s’au apropiat către dânsul ucenicii lui, zicând: spune nouă pilda zizaniilor din țarină.

³⁸Iar el răspunzând, au zis lor: cela ce a semănat sămânța cea bună, este Fiul Omului;

³⁹Iar țarina este lumea; iar sămânța cea bună, aceștia sunt fii împărăției; iar zizaniile sunt fii celui viclean;

⁴⁰Iar vrăjmașul cel ce le-a semănat pre dânsele, este diavolul, iar secerișul este sfârșitul veacului; iar secerătorii sunt îngerii. Deci, cum se adună zizaniile și se ard cu foc, așà va fi la sfârșitul veacului acestuia.

⁴¹Va trimite Fiul Omului pre îngerii săi și vor adunà dintru împărăția lui pre toate smintelele și pre cei ce fac fărădelegea.

⁴²Și’i vor aruncà pre ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plânsul și scârșnirea dinților.

⁴³Atunci drepții vor strălucì ca soarele întru împărăția Tatălui lor. Cela ce are urechi de auzit, audă.

⁴⁴Iarăși, asemenea este împărăția cerurilor, cu comoara ascunsă în țarină, pe care aflând-o omul, o a ascuns, și de bucuria ei merge și toate câte are le vinde și cumpără țarina aceea.

⁴⁵Iarăși, asemenea este împărăția cerurilor, omului neguțător, ce caută mărgăritare bune.

⁴⁶Care aflând un mărgăritar de mult preț, mergând a vândut toate câte avea și l-a cumpărat pre el.

⁴⁷Iarăși, asemenea este împărăția cerurilor, năvodului, care s’a aruncat în mare și a adunat tot felul de pești;

⁴⁸Pre care după ce s’a umplut, scoțându’l la margine și șezând, au ales pre cei buni în vase, iar pre cei răi i-au lepădat afară.

⁴⁹Așà va fi la sfârșitul veacului. Vor ieșì îngerii și vor despărțì pre cei răi din mijlocul celor drepți.

⁵⁰Și’i vor aruncà pre ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scârșnirea dinților.

⁵¹Grăit-au lor Iisus: Înțeles-ați acestea toate? Zis-au lui: așà, Doamne.

⁵²Iar el le-au zis lor: pentru aceasta, tot cărturarul care se învață întru împărăția cerurilor, asemenea este omului stăpân al casei, care scoate din vistieria sa noi și vechi.

⁵³Și au fost, după ce au sfârșit Iisus pildele acestea, au trecut de acolo,

⁵⁴Și venind la patria sa, îi învățà pre dânșii în sinagoga lor, în cât se mirau ei și ziceau: De unde îi este lui înțelepciunea aceasta și puterile?

⁵⁵Au nu este acesta feciorul teslarului? Au nu se numește muma lui, Maria, și frații lui: Iacov și Iosì și Simon și Iuda?

⁵⁶Și surorile lui, au nu sunt toate la noi? Deci, de unde sunt lui acestea toate?

⁵⁷Și se sminteau întru dânsul. Iar Iisus au zis lor: nu este proroc necinstit, fără numai în patria sa și în casa sa.

⁵⁸Și n’au făcut acolo puteri multe, pentru necredința lor.