Marca 2

¹Și au intrat iarăș în Capernaum după câtevà zile, și s’a auzit că este în casă.

²Și îndată s’au adunat mulți, cât numai puteau încăpeà nici pre lângă ușe, și grăià lor cuvântul.

³Și au venit la el, aducând un slăbănog, care se purtà de patru.

⁴Și neputând ei a se apropià de el, pentru norod, au descoperit casa unde erà, și spărgând, au pogorît patul în care zăcea slăbănogul.

⁵Iar Iisus văzând credința lor, au zis slăbănogului: fiule, iartă-ți-se ție păcatele tale.

⁶Și erau acolo unii din cărturari șezând și cugetând întru inimile lor.

⁷Ce acesta așà grăește hule? Cine poate iertà păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

⁸Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul său, că așà cugetau aceia întru sine, le-au zis lor: ce cugetați acestea întru inimile voastre?

⁹Ce este mai lesne: a zice slăbănogului, iartă-ți-se ție păcatele, sau a zice: scoală și’ți ridică patul tău și umblă?

¹⁰Ci ca să știți că putere are Fiul Omului pre pământ a iertà păcatele (au zis slăbănogului):

¹¹Ție zic: scoală și îți ridică patul tău și mergi la casa ta.

¹²Și s’a sculat îndată și ridicându’și patul, a ieșit înaintea tuturor, cât se spăimântau toți și lăudau pre Dumnezeu zicând, că nici odată n’am văzut așà.

¹³Și au ieșit iarăș la mare, și toată mulțimea venià la el și îi învățà pre dânșii.

¹⁴Și trecând, au văzut pre Levì al lui Alfeu, șezând la vamă și i-au zis lui: vino după mine. Și sculându-se, a mers după dânsul,

¹⁵Și a fost când au șezut în casa lui, mulți vameși și păcătoși ședeau împreună cu Iisus și cu ucenicii lui, că erau mulți și mergeau după el.

¹⁶Iar Cărturarii și Fariseii văzându’l pre el că mănâncă cu vameșii și cu păcătoșii, au zis ucenicilor lui: ce este că, cu vameșii și cu păcătoșii mănâncă și beà?

¹⁷Și auzind Iisus, au zis lor: n’au trebuință cei sănătoși de doftor, ci cei bolnavi; că n’am venit să chem pre cei drepți, ci pre cei păcătoși la pocăință.

¹⁸Și erau ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postindu-se; și au venit și i-au zis lui: pentruce ucenicii lui Ioan și ai Fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?

¹⁹Și au zis lor Iisus: au doară pot fiii nunței să postiască până când este mirele cu dânșii? Câtă vreme au pre mirele cu ei, nu pot să postiască.

²⁰Dar vor venì zile când se va luà dela dânșii mirele, și atunci vor postì într’acele zile.

²¹Și nimenea nu coase petec de pânză nouă la haină veche; iar de nu, își ia plinirea lui cel nou dela cea veche, și mai rea spărtură se face.

²²Și nimenea nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, vinul cel nou sparge foii, și vinul se varsă și foii pier; ci vinul nou în foi noul se cuvine să se puie.

²³Și a fost când mergeà el sâmbăta prin semănături, și au început ucenicii lui a face cale smulgând spice;

²⁴Iar Fariseii au zis lui: vezi, ce fac sâmbăta ce nu se cuvine?

²⁵Iar el au zis lor: au niciodată n’ați cetit ce a făcut David, când a avut lipsă și a flămânzit el și cei ce erau cu dânsul?

²⁶Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în vremea lui Aviatar Arhiereului, și pâinile punerei înainte le-a mâncat, care nu i se cădeà să le mănânce, fără numai preoților, și a dat și celor ce erau împreună cu el?

²⁷Și au zis lor: sâmbăta pentru om s’a făcut, iar nu omul pentru sâmbătă.

²⁸Drept aceea, Domn este Fiul Omului și al sâmbetei.