Marca 3

¹Și au intrat iarăș în sinagogă, și erà acolo un om având mâna uscată.

²Și îl pândiau pre dânsul de îl va vindecà pre el sâmbăta, ca să’l învinuiască pre el.

³Și au zis omului celui ce aveà mâna uscată: ridică-te în mijloc.

⁴Și au zis lor: se cuvine sâmbăta bine a face, sau rău a face? Suflet a mântuì sau a pierde? Iar ei tăceau.

⁵Și căutând spre ei cu mânie, întristându-se pentru împietrirea inimei lor, au zis omului: întinde’ți mâna ta. Și o a întins; și a venit mâna lui la starea cea dintâiu, sănătoasă ca și cealaltă.

⁶Și ieșind Fariseii, îndată au făcut sfat cu Irodianii împrotiva lui, ca să’l piarză pre dânsul.

⁷Iar Iisus s’au dus cu ucenicii săi către mare, și după dânsul a mers mulțime mullă din Galileea și din Iudeea,

⁸Și din Ierusalim și din Idumea, și din ceea parte de Iordan, și cei dimprejurul Tirului și al Sidonului, mulțime multă, auzind câte făceà, a venit către dânsul.

⁹Și au zis ucenicilor săi, ca să steà o corăbioară aproape de el, pentru norod, ca să nu’l împresoare pre el;

¹⁰Că pre mulți au vindecat, cât năvăliau spre el ca să se atingă de dânsul câți aveau bătăi.

¹¹Și duhurile cele necurate când îl vedeau pre el, cădeau înaintea lui și strigau, grăind: tu ești Fiul lui Dumnezeu.

¹²Și mult îi certa pre dânșii ca să nu’l facă arătat pre el.

¹³Și s’au suit la munte și au chemat pre care au vrut el însuș, și au venit la dânsul.

¹⁴Și au făcut doisprezece ca să fie cu el și să’i trimită pre dânșii să propoveduiască,

¹⁵Și să aibă putere a vindecà boalele și a gonì dracii.

¹⁶Și au pus lui Simon numele: Petru.

¹⁷Și pre Iacov al lui Zevedei și pre Ioan fratele lui Iacov, și le-au pus lor numele: voanerghes, adică: fiii tunetului.

¹⁸Și pre Andrei și pre Filip și pre Vartolomei și pre Matei și pre Toma și pre Iacov al lui Alfeu și pre Tadei și pre Simon Cananitul,

¹⁹Și pre Iuda Iscarioteanul, care l-a și vândut pre el.

²⁰Și au venit în casă, și iarăș s’a adunat norodul, cât nu puteau ei nici pâine să mănânce.

²¹Și auzind cei ce erau despre dânsul, au ieșit să’l prinză pre el, zicând că nu’și este în fire.

²²Și cărturarii cei ce se pogorîseră din Ierusalim ziceau cum că veelzevul are, și cum că, cu domnul dracilor scoate dracii.

²³Și chemându’i pre dânșii, în pilde grăià lor: cum poate satana să scoată pre satana?

²⁴Și dacă împărăția se va împerechià între sine, nu poate să steà împărăția aceea.

²⁵Și dacă casa se va împerechià între sine, nu poate să steà casa aceea.

²⁶Și dacă satana s’a sculat însuș asupra sa și s’a împerechiat, nu poate să steà, ci are sfârșit.

²⁷Nimeni nu poate să jefuiască vasele celui tare, intrând în casa lui, de nu va legà întâiu pre cel tare, și atunci va jefuì casa lui.

²⁸Amin grăesc vouă: toate păcatele se vor iertà fiilor oamenilor, și hulele ori câte vor hulì,

²⁹Iar cine va hulì împrotiva Sfântului Duh, n’are iertare în veac, ci este vinovat judecăței de veci,

³⁰Pentrucă ziceau: duh necurat are.

³¹Atunci au venit frații și muma lui, și stând ei afară, au trimis la el, chemându’l pre dânsul.

³²Și ședeà norodul împrejurul lui, și a zis lui: iată muma ta și frații tăi și surorile tale afară, te caută pre tine.

³³Și au răspuns lor, grăind: cine este muma mea și frații mei?

³⁴Și căutând la cei ce ședeau împrejurul lui, au zis: iată muma mea și frații mei;

³⁵Că oricine va face voea lui Dumnezeu, acela fratele meu și sora mea și muma mea este.