Marca 11

¹Și când s’au apropiat de Ierusalim, în Vitfaghi și Vitania, către Muntele Maslinilor, au trimis doi din ucenicii săi.

²Și au zis lor: mergeți în satul care este înaintea voastră; și îndată intrând într’însul, veți aflà un mânz legat, pre care nimeni din oameni n’a șezut; dezlegându’l pre el să’l aduceți.

³Și de va zice vouă cinevà: căci faceți aceasta? Să ziceți, că Domnului trebuește, și numai decât îl va trimite pre el aici.

⁴Și au mers și au aflat mânzul legat lângă ușe afară la răspântie, și l-au dezlegat pre el.

⁵Iar oarecari din cei ce stau acolo, au zis lor: ce faceți de dezlegați mânzul?

⁶Iar ei au zis lor precum le poruncise Iisus; și i-au lăsat pre ei.

⁷Și au adus mânzul la Iisus, și și-au pus pre el hainele lor, și au șezut pre dânsul.

⁸Și mulți așterneau veșmintele lor pre cale; iar alții tăiau stâlpări din copaci și le așterneau pre cale.

⁹Și cei ce mergeau înainte și cei ce veniau pre urmă, strigau zicând: Osanà! bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.

¹⁰Bine este cuvântată împărăția, care vine întru numele Domnului, a părintelui nostru David. Osanà întru cei de sus!

¹¹Și au intrat Iisus în Ierusalim și în biserică; și după ce au văzut toate, fiind vremea îndeseară, au ieșit la Vitania cu cei doisprezece.

¹²Iar a doua zi ieșind ei din Vitania, au flămânzit.

¹³Și văzând un smochin de departe, având frunze, au venit, ca doară va aflà cevà într’însul; și venind la el, nimic n’au aflat, fără numai frunze; că încă nu erà vremea smochinelor.

¹⁴Și răspunzând Iisus, au zis lui: de acum înainte nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac. Și auziau ucenicii lui.

¹⁵Și au venit în Ierusalim, și intrând Iisus în biserică, au început a scoate pre cei ce vindeau și cumpărau în biserică, și mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei le-au răsturnat,

¹⁶Și nu lăsà să poarte cinevà vas prin biserică.

¹⁷Și învățà zicând lor: au nu este scris: casa mea, casă de rugăciune se va chemà, întru toate neamurile? Iar voi o ați făcut peșteră tâlharilor.

¹⁸Și au auzit Cărturarii și Arhiereii și căutau în ce chip l-ar fi pierdut pre el, că se temeau de dânsul, căci tot norodul se mirà de învățătura lui.

¹⁹Și dacă s’a făcut seară, au ieșit afară din cetate.

²⁰Și a doua zi trecând, au văzut smochinul uscat din rădăcină;

²¹Și aducându’și aminte Petru, i-a zis lui: Învățătorule, vezi smochinul pre care l-ai blestemat, s’a uscat.

²²Și răspunzând Iisus, au zis lor: aveți credință în Dumnezeu;

²³Că amin zic vouă, că cela ce ar zice muntelui acestuia: ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoì întru inima sa, ci va crede că ce va zice va fi, fì-va lui orice va zice.

²⁴Pentru aceasta zic vouă: toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că veți luà, și va fi vouă.

²⁵Și când stați de vă rugați, iertați orice aveți asupra cuivà, ca și Tatăl vostru cel din ceruri să ierte vouă greșalele voastre.

²⁶Iar dacă voi nu veți iertà, nici Tatăl vostru cel din ceruri nu va iertà vouă greșalele voastre.

²⁷Și au venit iarăș în Ierusalim; și umblând ei prin biserică, au venit la dânsul Arhiereii și Cărturarii și Bătrânii,

²⁸Și au zis lui: cu ce putere faci acestea? Și cine ți-a dat ție puterea aceasta ca să faci acestea?

²⁹Iar Iisus răspunzând, au zis lor: întrebà-voiu și eu pre voi un cuvânt și să’mi răspundeți mie, și voiu spune și eu vouă cu ce putere fac acestea.

³⁰Botezul lui Ioan, din cer a fost, sau dela oameni? Răspundeți’mi mie.

³¹Și ei cugetau întru sine, zicând: de vom zice: din cer, va zice: pentruce dar n’ați crezut lui?

³²Iar de vom zice: dela oameni, se temeau de norod, că toți aveau pre Ioan, că, cu adevărat proroc a fost.

³³Și răspunzând, au zis lui Iisus: nu știm. Și Iisus răspunzând, au zis lor: nici eu nu voiu spune vouă cu ce putere fac acestea.