Marca 10

¹Și de acolo sculându-se, au venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan; și iarăș s’au adunat noroadele la dânsul; și precum îi erà obiceiul, iarăș îi învățà pre ei.

²Și apropiindu-se Fariseii, l-au întrebat pre el, ispitindu’l: oare se cade bărbatului să’și lase femeia?

³Iar el răspunzând au zis lor: ce a poruncit vouă Moisì?

⁴Iar ei au zis: Moisì a dat voie să’i scrie carte de despărțire și s’o lase.

⁵Și răspunzând Iisus, au zis lor: după învârtoșarea inimei voastre a scris vouă porunca aceasta.

⁶Iar din începutul zidirei, bărbat și muiere i-au făcut pre ei Dumnezeu.

⁷Pentru aceasta va lăsà omul pre tatăl său și pre muma sa și se va lipì de muierea sa,

⁸Și vor fi amândoi un trup; pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup.

⁹Deci, ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.

¹⁰Și în casă iarăș l-au întrebat pre el ucenicii lui de aceasta.

¹¹Și le-au zis lor: oricine își va lăsà muierea sa și va lua alta, preacurvește cu dânsa;

¹²Și muierea de’și va lăsà bărbatul și se va mărità după altul, preacurvește.

¹³Și aduceau la dânsul prunci, ca să se atingă de ei; iar ucenicii certau pre cei ce îi aduceau.

¹⁴Iar văzând Iisus, nu i-au părut bine, și au zis lor: lăsați pruncii să vină la mine, și nu’i opriți pre ei, că a unora ca acestora este împărăția lui Dumnezeu.

¹⁵Amin zic vouă: oricine nu va primì împărăția lui Dumnezeu ca pruncul, nu va intrà întru ea.

¹⁶Și luându’i în brațe, și-au pus mâinile preste ei și i-au binecuvântat pre dânșii.

¹⁷Și ieșind el în cale, a alergat oarecine, și îngenunchind înaintea lui, îl întrebă pre el zicând: Învățătorule bune, ce voiu face ca să moștenesc vieața veșnică?

¹⁸Iar Iisus au zis lui: ce’mi zici bun? Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu.

¹⁹Poruncile știi? Să nu curvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești mărturie mincinoasă, să nu răpești, cinstește pre tatăl tău și pre muma ta.

²⁰Iar el răspunzând a zis lui: Învățătorule, toate acestea le-am păzit din tinerețele mele.

²¹Iar Iisus căutând spre el, l-au iubit pre dânsul, și au zis lui: încă una îți lipsește: mergi, vinde’ți câte ai și le dă săraciior, și vei aveà comoară în cer, și luând crucea, vino, urmează mie.

²²Iar el întristându-se de cuvântul acesta, s’a dus mâhnit, pentrucă aveà avuții multe.

²³Și căutând Iisus, au zis ucenicilor săi: cât de anevoie vor intrà întru împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!

²⁴Iar ucenicii se spăimântau de cuvintele lui. Dar Iisus iarăș răspunzând, le-au zis lor: fiilor, cât de anevoie este să intre întru împărăția lui Dumnezeu cei ce se nădăjduesc întru avuții!

²⁵Mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decât bogatul a intrà întru împărăția lui Dumnezeu.

²⁶Iar ei mai mult se îngroziau, zicând unul către altul: și cine poate să se mântuiască?

²⁷Și căutând Iisus la dânșii, au zis: la oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu; că la Dumnezeu toate sunt cu putință.

²⁸Și a început Petru a zice lui: iată, noi am lăsat toate și am urmat ție.

²⁹Și răspunzând Iisus au zis: amin grăiesc vouă: nimeni nu este care și-a lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mumă, sau muiere, sau copii, sau holde, pentru mine și pentru evanghelie,

³⁰Și să nu ià însutite acum în vremea aceasta, case și frați și surori și tată și mumă și copii și holde cu prigoniri, și în veacul cel viitor vieață veșnică.

³¹Și mulți dintâiu vor fi pre urmă, și de pre urmă întâiu.

³²Și erau pre cale suindu-se în Ierusalim, și mergeà Iisus înaintea lor; iar ei se spăimântau, și mergând după dânsul le erà frică.

³³Și luând iarăș pre cei doisprezece, au început a le spune lor cele ce erau să i se întâmple lui: iată ne suim în Ierusalim și Fiul Omului se va dà Arhiereilor și Cărturarilor, și’l vor judecà pre el spre moarte, și’l vor dà pre el neamurilor,

³⁴Și’l vor batjocorì pre el, și’l vor bate pre el, și’l vor scuipì, și’l vor omorî pre el, și a treia zi va învià.

³⁵Și au venit la el Iacov și Ioan, fiii lui Zevedei, zicând: Învățătorule, voim ca ceea ce vom cere, să ne faci nouă.

³⁶Iar el au zis lor: ce voiți să vă fac vouă?

³⁷Iar ei au zis lui: dă-ne nouă ca să ședem unul deadreapta ta și altul deastânga ta, întru slava ta.

³⁸Iar Iisus le-au zis lor: nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul care eu beau? Și cu botezul cu care eu mă botez să vă botezați?

³⁹Iar ei au zis lui: putem. Iar Iisus au zis lor: paharul pre care eu voiu beà, cu adevărat îl veți beà, și cu botezul cu care eu mă botez, vă veți botezà;

⁴⁰Iar a ședea deadreapta mea și deastânga mea, nu este al meu a dà, ci celor pentru cari s’au gătit.

⁴¹Și auzind cei zece, au început a se mânia pre Iacov și pre Ioan.

⁴²Iar Iisus chemându’i pre dânșii la sine, le-au zis lor: știți că celor ce li se pare că sunt începători ai neamurilor, le stăpânesc pre ele, și cei mai mari ai lor le domnesc pre dânsele.

⁴³Iar între voi nu va fi așà, ci care va vreà să fie mai mare între voi, să fie vouă slugă,

⁴⁴Și care va vreà să fie între voi întâiu, să fie tuturor slugă:

⁴⁵Pentrucă și Fiul Omului n’au venit ca să’i slujiască lui, ci ca să slujiască el și să’și deà sufletul său răscumpărare pentru mulți.

⁴⁶Și au venit în Ierihon; și ieșind el din Ierihon și ucenicii lui și norod mult, Vartimei orbul, fiul lui Timei, ședeà lângă cale cerșind.

⁴⁷Și auzind că Iisus Nazarineanul este, a început a strigà și a zice: Iisuse, Fiul lui David, miluește-mă!

⁴⁸Și’l certau pre dânsul mulți, ca să tacă. Dar el cu mult mai vârtos strigà: Fiul lui David, miluește-mă!

⁴⁹Și stând Iisus, au zis să’l cheme pre el. Și au chemat pre orbul, zicându’i lui: îndrăznește; scoală-te că te chiamă.

⁵⁰Iar el lepădându’și haina sa, s’a sculat și a venit la Iisus.

⁵¹Și răspunzând Iisus, i-au zis lui: ce voiești să’ți fac ție? Iar orbul i-a zis lui: Învățătorule, să văz.

⁵²Iar Iisus i-au zis lui: mergi, credința ta te-a mântuit; și îndată a văzut, și a mers după Iisus în cale.