Marca 13

¹Și ieșind el din biserică, a zis lui unul din ucenicii lui: Învățătorule, vezi ce fel de pietre și ce fel de zidiri!

²Și răspunzând Iisus, au zis lui: vezi aceste zidiri mari? Nu va rămânea aici piatră pre piatră, care să nu se risipească.

³Și șezând el pre Muntele Maslinilor, în preajma bisericei, l-au întrebat pre dânsul deosebi Petru și Iacov și Ioan și Andrei:

⁴Spune nouă, când vor fi acestea? Și care este semnul, când acestea toate se vor săvârșì?

⁵Iar Iisus răspunzând lor, au început a zice: căutați ca să nu vă înșele pre voi cinevà;

⁶Că mulți vor venì întru numele meu, zicând: eu sunt Hristos, și pre mulți vor înșelà.

⁷Iar când veți auzì de răsboaie și de vești de răsboaie, să nu vă spăimântați, că se cuvine să fie acestea; ci încă nu va fi sfârșitul.

⁸Că se va sculà neam preste neam și împărăție preste împărăție; și vor fi cutremure pre alocurea, și va fi foamete și turburări; începături ale durerilor vor fi acestea.

⁹Deci păziți-vă pre voi înșivă; că vă vor dà pre voi în soboare, și în adunări veți fi bătuți, și înaintea domnilor și a împăraților veți stà pentru mine, spre mărturie lor.

¹⁰Și în toate neamurile se cuvine mai întâiu să se propoveduiască Evanghelia.

¹¹Iar când vă vor duce pre voi dându-vă, să nu vă grijiți mai ’nainte ce veți grăi, nici să cugetați; ci, ceea ce se va dà vouă într’acel ceas, aceea să grăiți; că nu veți fi voi cei ce veți grăì, ci Duhul Sfânt.

¹²Și va dà frate pre frate spre moarte, și tată pre fiu; și se vor sculà fiii asupra părinților și’i vor omorî pre ei.

¹³Și veți fi urâți de toți pentru numele meu; dar cel ce va răbdà până în sfârșit, acela se va mântuì.

¹⁴Iar când veți vedeà urâciunea pustiirei, care s’a zis de Daniil prorocul, stând unde nu se cuvine (cela ce citește să înțeleagă), atunci cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munți.

¹⁵Iar ceia ce va fi pre casă, să nu se pogoare în casă, nici să intre să ià ceva din casa sa.

¹⁶Și cela ce va fi în câmp, să nu se întoarcă înapoi să’și ià haina sa.

¹⁷Iar vai celora ce vor aveà în pântece, și celora ce vor aplecà în zilele acelea!

¹⁸Ci rugați-vă ca să nu fie fuga voastră iarna;

¹⁹Că va fi în zilele acelea necaz ca acela, care n’a fost până acum din începutul zidirei, care au zidit Dumnezeu și nici va mai fi.

²⁰Și de nu ar scurtà Dumnezeu zilele acelea, nu s’ar mântuì tot trupul; ci pentru cei aleși, pre cari i-au ales, va scurtà zilele acelea.

²¹Atunci de va zice vouă cineva, iată aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeți;

²²Că se vor sculà hristoși mincinoși și proroci mincinoși, și vor dà semne și minuni ca să înșele, de va fi cu putință și pre cei aleși.

²³Iar voi vă păziți, că iată mai înainte am spus vouă toate.

²⁴Și în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întunecà și luna nu’și va dà lumina sa.

²⁵Și stelele cerului vor cădeà, și puterile cele din ceruri se vor clătì.

²⁶Și atunci vor vedeà pre Fiul Omului venind pre nori, cu putere și cu slavă multă.

²⁷Și atunci va trimite pre îngerii săi și va adunà pre cei aleși ai săi din cele patru vânturi, dela marginea pământului până la marginea cerului.

²⁸Iar dela smochin vă învățați pildă; când mlădița lui este moale și înfrunzește, știți că aproape este vara;

²⁹Așà și voi, când veți vedeà acestea făcându-se, să știți că aproape este lângă uși.

³⁰Amin grăiesc vouă, că nu va trece neamul acesta, până când toate acestea vor fi.

³¹Cerul și pământul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.

³²Iar de ziua aceea și de ceasul acela, nimeni nu știe, nici îngerii cari sunt în cer, nici Fiul, fără numai Tatăl.

³³Păziți-vă, priveghiați și vă rugați, că nu știți când va venì vremea aceea; —

³⁴Ca un om ce se duce departe lăsându’și casa sa și dând slugilor sale putere, și fiecăruia lucrul lui, și portarului poruncind ca să privegheze.

³⁵Priveghiați dar, că nu știți când va veni domnul casei; seara, sau la miezul nopței, sau la cântatul cocoșilor, sau dimineața;

³⁶Ca nu cumvà venind fără de veste, să vă afle pre voi dormind.

³⁷Iar cele ce vouă zic, tuturor zic: priveghiați!