Marca 14

¹Și erau paștile și azimile, după două zile; și căutau Arhiereii și Cărturarii, cum pre el cu vicleșug prinzându’l să’l omoare.

²Și ziceau: nu în praznic, ca să nu fie turburare întru norod.

³Și fiind el în Vitania, în casa lui Simon leprosul, și șezând el, a venit o muiere având un alavastru cu mir de nard curat de mult preț și sfărâmând alavastrul, l-a turnat pre capul lui.

⁴Și erau unii de le păreau rău întru sine și ziceau: pentruce se făcu această pagubă cu mirul?

⁵Că se puteà vinde acesta mai mult de trei sute de dinari și să se deà săracilor. Și se răstiau asupra ei.

⁶Iar Iisus au zis: lăsați-o pre dânsa; pentruce îi faceți supărare? Că bun lucru a făcut cu mine.

⁷Că pre săraci pururea îi aveți cu voi, și când veți vreà, puteți a le face lor bine, dar pre mine nu mă aveți pururea.

⁸Aceasta, ce a avut a făcut; mai ’nainte a apucat de a uns trupul meu spre îngropare.

⁹Amin grăiesc vouă: ori unde se va propoveduì evanghelia aceasta, în toată lumea, și ce a făcut ea se va povestì, spre pomenirea ei.

¹⁰Și Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la Arhierei ca să’l vânză pre el lor.

¹¹Iar ei auzind, s’au bucurat și i-au făgăduit lui să’i deà bani. Și el căutà, cum în vreme cu prilej, l-ar dà pre el lor.

¹²Iar în ziua cea dintâiu a azimilor, când jertfiau paștile, au zis către dânsul ucenicii lui: unde voiești să mergem să gătim ca să mănânci paștile?

¹³Și au trimis doi din ucenicii săi și le-au zis lor: mergeți în cetate, și va întîmpinà pre voi un om ducând un vas de lut cu apă; mergeți după dânsul.

¹⁴Și ori unde va intrà, ziceți stăpânului casei, că Învățătorul zice: unde este sălașul întru care să mănânc paștile cu ucenicii mei?

¹⁵Și el va arătà vouă un foișor mare, așternut gata; acolo gătiți nouă.

¹⁶Și au ieșit ucenicii lui, și au venit în cetate, și au aflat precum le zisese lor, și au gătit paștile.

¹⁷Și făcându-se seară, au venit cu cei doisprezece.

¹⁸Și șezând ei și mâncând, au zis Iisus: amin zic vouă, că unul din voi va să mă vânză, cel ce mănâncă cu mine.

¹⁹Iar ei au început a se întristà și a zice lui unul câte unul: nu cumvà sunt eu? Și altul: nu cumvà sunt eu?

²⁰Iar el răspunzând, au zis lor: unul din doisprezece, care întinge cu mine în blid.

²¹Ci Fiul Omului va merge precum este scris pentru dânsul; dar vai omului aceluia, prin care Fiul Omului se vinde! Mai bine ar fi fost lui de nu s’ar fi născut omul acela.

²²Și mâncând ei, au luat Iisus pâine, și binecuvântând au frânt și au dat lor și au zis: luați, mâncați, acesta este trupul meu.

²³Și luând paharul, mulțumind au dat lor și au băut dintr’însul toți;

²⁴Și au zis lor: acesta este sângele meu, al legei cei nouă, care pentru mulți se varsă.

²⁵Amin zic vouă, că de acum nu voiu mai beà din roada viței până în ziua aceea, când o voiu beà pre ea nouă, întru împărăția lui Dumnezeu.

²⁶Și dând laudă, au ieșit în Muntele Maslinilor.

²⁷Și au zis lor Iisus: toți vă veți smintì întru mine în noaptea aceasta; că scris este: bate-voiu păstorul și se vor risipì oile.

²⁸Dar după ce voiu învià, voiu merge mai ’nainte de voi în Galileea.

²⁹Iar Petru a zis lui: deșì toți se vor smintì, iar eu nu.

³⁰Și au zis Iisus lui: amin zic ție, că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai ’nainte de a cântà cocoșul de două ori, te vei lepădà de mine de trei ori.

³¹Iar el cu mult mai vârtos ziceà: de mi s’ar întâmplà a murì cu tine, nu mă voiu lepădà de tine. Asemenea încă și toți ziceau.

³²Și au venit în satul al cărui nume este Ghetsimanì, și au zis ucenicilor săi: ședeți aici până mă voiu rugà.

³³Și au luat pre Petru și pre Iacov și pre Ioan cu sine, și au început a se spăimântà și a se mâhnì.

³⁴Și au zis lor: întristat este sufletul meu până la moarte. Rămâneți aici și priveghiați.

³⁵Și mergând puțin mai înainte, au căzut pre pământ și se rugà, că de este cu putință, să treacă dela dânsul acel ceas,

³⁶Și ziceà: Ava, Părinte, toate sunt cu putință ție, treci dela mine paharul acesta, însă nu ceea ce voiesc eu, ci ceea ce voiești tu.

³⁷Și au venit și i-au găsit pre ei dormind, și au zis lui Petru: Simone, dormi? Nu putuși un ceas să priveghezi?

³⁸Priveghiați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită; că duhul este osârduitor, iar trupul neputincios.

³⁹Și iarăș mergând s’au rugat, acelaș cuvânt zicând.

⁴⁰Și întorcându-se, i-au aflat pre dânșii iarăș dormind (că erau ochii lor îngreuiați), și nu știau ce să’i răspunză.

⁴¹Și au venit a treia oară și au zis lor: dormiți de acum și vă odihniți, destul este; a venit ceasul; iată, se dă Fiul Omului în mâinile păcătoșilor.

⁴²Sculați-vă să mergem; iată, cel ce m’a vândut, s’a apropiat.

⁴³Și numai decât, încă grăind ei, a venit Iuda unul din cei doisprezece, și cu el norod mult, cu săbii și cu fuști, dela Arhierei și Cărturari și Bătrâni.

⁴⁴Iar cel ce îl vânduse pre el, le dedese semn, zicând: pre care voiu sărutà, acela este; prindeți’l pre el și’l duceți cu pază.

⁴⁵Și venind, îndată s’a apropiat de el și i-a zis lui: Învățătorule, Învățătorule! Și l-a sărutat pre el.

⁴⁶Iar ei și-au pus mâinile pre el și l-au prins.

⁴⁷Iar unul oarecare din cei ce stà lângă el, scoțând sabia, a lovit pre sluga Arhiereului și i-a tăiat urechia lui.

⁴⁸Și răspunzând Iisus, au zis lor: ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu fuști să mă prindeți?

⁴⁹În toate zilele am fost la voi în biserică învățând și nu m’ați prins; ci ca să se pliniască scripturile.

⁵⁰Și lăsându’l pre el, toți au fugit.

⁵¹Iar un tânăr oarecare mergeà după el, îmbrăcat cu giulgiu pre trupul gol, și l-au prins pre el tinerii.

⁵²Iar el lăsând giulgiul, gol a fugit dela ei,

⁵³Și au dus pre Iisus la Arhiereu, și s’au adunat la dânsul toți Arhiereii și bătrânii și Cărturarii.

⁵⁴Iar Petru de departe mergeà după el, până înlăuntru în curtea Arhiereului, și ședeà împreună cu slugile și se încălzià la foc.

⁵⁵Iar Arhiereii și tot sfatul căutau împrotiva lui Iisus mărturie, ca să’l omoare, și nu aflau;

⁵⁶Că mulți mărturisiau minciuni asupra lui, și nu erau asemenea mărturiile lor.

⁵⁷Și unii sculându-se, au mărturisit minciună asupra lui, grăind:

⁵⁸Că noi l-am auzit pre el zicând: eu voiu stricà această biserică făcută de mâini, și în trei zile alta nefăcută de mâini voiu zidì.

⁵⁹Și nici așà nu era asemenea mărturia lor.

⁶⁰Și sculându-se Arhiereul în mijloc, a întrebat pre Iisus, zicând: nimic nu răspunzi? Ce aceștia mărturisesc asupra ta?

⁶¹Iar el tăceà și nimic nu răspundeà. Iarăș l-a întrebat pre el Arhiereul și i-a zis lui: au tu ești Hristosul, Fiul celui Binecuvântat?

⁶²Iar Iisus au zis: eu sunt; și veți vedeà pre Fiul Omului șezând deadreapta puterei și venind cu norii cerului,

⁶³Iar Arhiereul rupându’și hainele sale, a zis: ce ne mai trebuesc nouă alte mărturii?

⁶⁴Ați auzit hula, ce vi se pare vouă? Iar ei toți l-au judecat pre el că este vinovat morței.

⁶⁵Și au început unii a’l scuipa pre el și a’i acoperi fața lui și a’l bate cu pumnul și a zice lui: prorocește! Și slugile îl băteau pre el cu palmele preste obraz.

⁶⁶Și fiind Petru jos în curte, a venit una din slujnicile Arhiereului,

⁶⁷Și văzând pre Petru încălzindu-se, căutând la el, a zis: și tu erai cu Iisus Nazarineanul.

⁶⁸Iar el s’a lepădat, zicând: nu știu, nici pricep ce grăiești tu. Și a ieșit afară înaintea curței, și a cântat cocoșul.

⁶⁹Iar slujnica văzându’l pre el iarăș, a început a spune celor ce stau acolo, că și acesta dintr’înșii este. Dar el iarăș s’a lepădat.

⁷⁰Și preste puțin, cei ce stau acolo au zis lui Petru: adevărat dintr’înșii ești, că galileean ești, și graiul tău seamănă.

⁷¹Iar el a început a se blestemà și a se jurà, că nu știu pre omul acesta de care ziceți.

⁷²Și a doua oară a cântat cocoșul. Și și-a adus aminte Petru de cuvântul care i-au zis Iisus lui, că mai înainte de ce va cântà cocoșul de două ori, te vei lepădà de mine de trei ori. Și a început a plânge.