Luca 1

¹De vreme ce mulți s’au apucat a alcătuì povestire pentru lucrurile cele ce au fost adeverite întru noi,

²Precum au dat nouă cei ce dintru început au fost singuri văzători și slujitori cuvântului.

³Părutu-mi-s’a și mie, urmând toate dintâiu cu deamăruntul, pre rând a scrie ție, puternice Teofile.

⁴Ca să cunoști întărirea cuvintelor de care te-ai învățat.

⁵Fost-a în zilele lui Irod, împăratul Iudeei, un preot oarecare anume Zaharia, din rândul preoției lui Avia, și femeia lui din fetele lui Aaron, și numele ei Elisavet.

⁶Și erau drepți amândoi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile și îndreptările Domnului, fără prihană.

⁷Și n’aveau ei feciori, pentrucă Elisavet erà stearpă, și amândoi erau bătrâni în zilele lor.

⁸Și a fost când a slujit el, în rândul săptămânei sale, înaintea lui Dumnezeu.

⁹După obiceiul preoției, i s’a întâmplat a tămâià, intrând în biserica Domnului.

¹⁰Și toată mulțimea norodului era rugându-se afară, în vremea tămâierei.

¹¹Și i s’a arătat lui îngerul Domnului, stând deadreapta altarului tămâierei.

¹²Și s’a spăimântat Zaharia văzându’l, și frică a căzut preste dânsul.

¹³Iar îngerul a zis către dânsul: nu te teme, Zaharia, că s’a auzit rugăciunea ta, și femeia ta Elisavet va naște ție fiu și vei chemà numele lui: Ioan.

¹⁴Și va fi ție bucurie și veselie, și mulți de nașterea lui se vor bucurà.

¹⁵Că va fi mare înaintea Domnului, și vin și sichera nu va beà, și se va umpleà de Duh Sfânt, încă din pântecele maicei sale.

¹⁶Și pre mulți din fiii lui Israil va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

¹⁷Și el va merge înaintea lui cu duhul și cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre fii și pre cei neascultători întru înțelepciunea drepților; să gătească Domnului norod mai înainte gătit.

¹⁸Și a zis Zaharia către înger: din ce voiu cunoaște aceasta? Că eu sunt bătrân și femeia mea trecută în zilele sale.

¹⁹Și răspunzând îngerul, a zis lui: eu sunt Gavriil, cela ce stau înaintea lui Dumnezeu, și sunt trimis a grăì către tine și a vestì ție acestea.

²⁰Și iată, vei fi tăcând, și neputând a grăì până în ziua când vor fi acestea, pentrucă n’ai crezut cuvintelor mele, care se vor împlinì la vremea lor.

²¹Și așteptà norodul pre Zaharia și se mirà că zăbovià el în biserică.

²²Și ieșind, nu puteà să grăiască lor, și au cunoscut ei că vedere a văzut în biserică, că le făceà semn cu mâna, și a rămas mut.

²³Și a fost dacă s’au umplut zilele slujbei lui, s’a dus la casa sa.

²⁴Iar după zilele acelea, a îngrecat Elisavet muierea lui, și s’a tăinuit pre sine în cinci luni, zicând:

²⁵Că așà au făcut mie Domnul în zilele în care au socotit să ià ocara mea dintre oameni.

²⁶Iar în luna a șasea, trimis au fost îngerul Gavriil dela Dumnezeu în cetatea Galileei, cărei numele erà Nazaret,

²⁷La fecioară logodită cu bărbat, cărui numele Iosif, din casa lui David; și numele fecioarei: Mariam.

²⁸Și intrând îngerul la dânsa, a zis: bucură-te ceeace ești plină de dar, Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei.

²⁹Iar ea văzând s’a spăimântat de cuvântul lui, și cugetà în ce chip va fi închinarea aceasta.

³⁰Și a zis ei îngerul: nu te teme Mariam, că ai aflat Dar la Dumnezeu.

³¹Și iată vei zămislì în pântece, și vei naște fiu, și vei chemà numele lui Iisus.

³²Acesta va fi mare, și Fiul celui de sus se va chemà; și’i va dà lui Domnul Dumnezeu scaunul lui David tatăl lui,

³³Și va împărățì preste casa lui Iacov în veci, și împărăției lui nu va fi sfârșit.

³⁴Și a zis Mariam către înger: cum va fi aceasta, de vreme ce de bărbat nu știu?

³⁵Și răspunzând îngerul, a zis ei: Duhul Sfânt se va pogorî preste tine, și puterea celui de sus te va umbrì; pentru aceasta și Sfântul ce se va naște din tine, se va chemà Fiul lui Dumnezeu.

³⁶Și iată Elisavet rudenia ta, și aceia a zămislit fiu la bătrânețele ei, și a șasea lună este ei aceasta, celei ce se chemà stearpă.

³⁷Că la Dumnezeu nici un cuvânt nu este cu neputință.

³⁸Și a zis Mariam: iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău. Și s’a dus dela dânsa îngerul.

³⁹Și sculându-se Mariam în zilele acelea, mers-a la munte cu degrabă, în cetatea Iudei.

⁴⁰Și a intrat în casa Zahariei și s’a închinat Elisavetei.

⁴¹Și a fost când a auzit Elisavet închinăciunea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei; și s’a umplut de Duh Sfânt Elisavet,

⁴²Și a strigat cu glas mare și a zis: binecuvântată ești tu între femei, și binecuvântat este rodul pântecelui tău.

⁴³Și de unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului meu la mine?

⁴⁴Că iată, cum fù glasul închinărei tale întru urechile mele, săltat-a pruncul cu bucurie în pântecele meu.

⁴⁵Și fericită este ceea ce a crezut că va fi săvârșire celor zise ei dela Domnul.

⁴⁶Și a zis Mariam: mărește sufletul meu pre Domnul,

⁴⁷Și s’a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu,

⁴⁸Că au căutat spre smerenia roabei sale. Că iată, de acum mă vor fericì toate neamurile;

⁴⁹Că mi-au făcut mie mărire cel puternic, și sfânt numele lui,

⁵⁰Și mila lui în neam și în neam spre cei ce se tem de el.

⁵¹Făcut-au tărie cu brațul său, risipit-au pre cei mândri cu cugetul inimei lor.

⁵²Pogorît-au pre cei puternici de pre scaune, și au înălțat pre cei smeriți.

⁵³Pre cei flămânzi i-au umplut de bunătăți, și pre cei bogați i-au scos afară deșerți.

⁵⁴Luat-au pre Israil sluga sa, ca să pomeniască mila;

⁵⁵Precum au grăit către părinții noștri, lui Avraam și seminției lui până în veac.

⁵⁶Și a rămas Mariam împreună cu dânsa ca la trei luni, și s’a întors la casa sa.

⁵⁷Iar Elisavetei i s’a împlinit vremea să nască, și a născut fiu;

⁵⁸Și au auzit cei ce locuiau împrejur și rudeniile ei, că au mărit Domnul mila sa cu dânsa, și se bucurau împreună cu dânsa.

⁵⁹Și a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul; și’l chemau pre numele tatălui lui: Zaharia.

⁶⁰Și răspunzând muma lui, a zis: nu, ci se va chemà Ioan.

⁶¹Și au zis către dânsa, că nimeni nu este întru rudenia ta, care să se cheme cu numele acesta.

⁶²Și au făcut semn tatălui lui, cum ar vrea să’l cheme pre dânsul.

⁶³Și cerând el panahidă a scris, zicând: Ioan va fi numele lui. Și s’au mirat toți.

⁶⁴Și i s’a deschis gura lui îndată, și limba lui, și grăià, lăudând pre Dumnezeu.

⁶⁵Și s’a făcut frică preste toți cei ce locuiau împrejurul lor; și întru toată laturea de prin munții Iudei s’au vestit toate cuvintele acestea.

⁶⁶Și au pus toți cei ce auziau în inima lor, zicând: oare ce va să fie pruncul acesta? Și mâna Domnului erà cu dânsul.

⁶⁷Și Zaharia tatăl lui s’a umplut de Duh Sfânt și a prorocit, zicând:

⁶⁸Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că au cercetat și au făcut răscumpărare norodului său,

⁶⁹Și au ridicat corn de mântuire nouă, în casa lui David slugei sale;

⁷⁰Precum au grăit prin gura sfinților celor din veac proroci ai lui.

⁷¹Mântuire de vrăjmașii noștri, și din mâna tuturor celor ce ne urăsc pre noi;

⁷²Să facă milă cu părinții noștri și să’și aducă aminte de legătura lui cea sfântă,

⁷³De jurământul care s’au jurat către Avraam părintele nostru;

⁷⁴Să ne deà nouă, fără de frică, din mâinile vrăjmașilor noștri izbăvindu-ne.

⁷⁵Să’i slujim lui întru sfințenie și întru dreptate, înaintea lui în toate zilele vieței noastre.

⁷⁶Și tu, pruncule, proroc celui prea Înalt te vei chemà, că vei merge înaintea feței Domnului să gătești căile lui;

⁷⁷Ca să dai cunoștința mântuirei norodului lui întru iertarea păcatelor lor,

⁷⁸Pentru milostivirea milei Dumnezeului nostru, în care ne-au cercetat pre noi răsăritul din înălțime,

⁷⁹Ca să lumineze celor ce ședeau întru întunerec și în umbra morței, să îndrepteze picioarele noastre în calea păcei.

⁸⁰Iar pruncul creșteà și se întărià cu duhul, și a fost în pustie până în ziua arătărei lui către Israil.