Luca 2

¹Și a fost în zilele acelea, ieșit-a poruncă dela Chesarul Avgust, să se scrie toată lumea.

²Această scrisoare întâiu s’a făcut, domnind în Siria, Chirineu.

³Și mergeau toți să se scrie, fiecare în cetatea sa.

⁴Și s’a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret la Iudeea, în cetatea lui David, care se chiamă Vitleem, pentrucă erà el din casa și din seminția lui David,

⁵Să se scrie cu Mariam, cea logodită lui femeie, fiind greà.

⁶Și a fost când erau ei acolo, s’au umplut zilele ca să nască ea.

⁷Și a născut pre fiul său cel întâiu născut și l-a înfășat pre dânsul și l-a culcat în iesle, pentrucă nu aveau ei loc la gazdă.

⁸Și păstori erau într’aceeaș lature petrecând și păzind streji de noapte împrejurul turmei lor.

⁹Și iată îngerul Domnului a stătut înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și s’au înfricoșat cu frică mare.

¹⁰Și le-a zis lor îngerul: nu vă temeți, că iată vestesc vouă bucurie mare, care va fi la tot norodul.

¹¹11 Că s’au născut vouă astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.

¹²Și acesta va fi vouă semn: aflà-veți un prunc înfășat, culcat în iesle.

¹³Și îndatăș s’a făcut împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pre Dumnezeu și zicând:

¹⁴Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus și pre pământ pace, între oameni bunăvoire.

¹⁵Și a fost dacă s’au dus dela dânșii îngerii la cer și păstorii au zis unii către alții: să mergem dar până la Vitleem și să vedem cuvântul acesta ce s’a făcut, care Domnul au arătat nouă.

¹⁶Și au venit degrabă și au aflat pre Mariam și pre Iosif și pruncul culcat în iesle.

¹⁷Și văzând au spus pentru cuvântul ce se grăise lor de pruncul acesta.

¹⁸Și toți cei ce au auzit s’au mirat de cele ce s’au zis de păstori către dânșii,

¹⁹Iar Mariam păzià toate cuvintele acelea, punându-le întru inima sa.

²⁰Și s’au întors păstorii, slăvind și lăudând pre Dumnezeu de toate cele ce au auzit și au văzut, precum s’au zis către dânșii.

²¹Și când s’au umplut opt zile, ca să’l taie pre el împrejur, s’a chemat numele lui: Iisus, care s’a numit de înger mai ’nainte de a se zămislì el în pântece.

²²Și când s’au umplut zilele curățirei ei, după legea lui Moisì, l-au suit pre el în Ierusalim, ca să’l pună înaintea Domnului,

²³Precum este scris în legea Domnului: toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt Domnului se va chemà;

²⁴Și ca să deà jertfă, după ceea ce s’a zis în legea Domnului, o pereche de turturele, sau doi pui de porumb.

²⁵Și iată, erà un om în Ierusalim anume Simeon, și omul acela erà drept și temător de Dumnezeu, așteptând mângâierea lui Israil și Duh Sfânt erà preste dânsul.

²⁶Și erà lui făgăduit dela Duhul Sfânt să nu vază moartea până ce va vedeà pre Hristosul Domnului.

²⁷Și a venit cu Duhul în biserică, când au adus înlăuntru părinții pre Iisus pruncul, ca să facă ei după obiceiul legei pentru el.

²⁸Și acela l-a luat pre dânsul în brațele sale și bine a cuvântat pre Dumnezeu și a zis:

²⁹Acum slobozește pre robul tău Stăpâne, după cuvântul tău în pace;

³⁰Că văzură ochii mei mântuirea ta,

³¹Care o ai gătit înaintea feței tuturor noroadelor;

³²Lumină spre descoperirea neamurilor și slava norodului tău Israil.

³³Și erà Iosif și muma lui mirându-se de cele ce se grăiau pentru dânsul.

³⁴Și i-a binecuvântat pre dânșii Simeon, și a zis către Mariam muma lui: iată, acesta este pus spre căderea și scularea a multora întru Israil, și spre semnul căruia i se va zice împrotivă.

³⁵Și prin însuș sufletul tău va trece sabie, ca să descopere dela multe inimi cugetele.

³⁶36 Și erà Ana prorocița, fata lui Fanuil, din neamul lui Asir. Aceasta îmbătrânise în zile multe, care trăise cu bărbatul său șapte ani din fecioria sa.

³⁷Și aceasta a fost văduvă ca la optzeci și patru de ani, care nu se depărtà dela biserică, cu posturi și cu rugăciuni slujind lui Dumnezeu ziua și noaptea;

³⁸Și aceea într’acel ceas venind se mărturisià Domnului și grăià pentru dânsul tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim.

³⁹Și după ce au săvârșit el toate după legea Domnului, s’au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.

⁴⁰Iar pruncul creșteà și se întărià cu Duhul, umplându-se de înțelepciune; și Darul lui Dumnezeu erà preste dânsul.

⁴¹Și se duceau părinții lui în fiecare an în Ierusalim, la praznicul paștilor.

⁴²Și când au fost de doisprezece ani, suindu-se ei în Ierusalim după obiceiul praznicului,

⁴³Și sfârșind zilele, când s’au întors ei, au rămas Iisus pruncul în Ierusalim, și n’au știut Iosif și muma lui.

⁴⁴Și socotind că este el cu alte soții, au venit cale de o zi, și l-au căutat pre el prin rudenii și prin cunoscuți,

⁴⁵Și neaflându’l, s’au întors în Ierusalim, căutându’l pre el.

⁴⁶Și a fost după trei zile l-au aflat în biserică, șezând în mijlocul dascălilor, ascultându’i și întrebându’i pre ei.

⁴⁷Și se minunau toți, cei ce’l auziau pre dânsul, de priceperea și de răspunsurile lui.

⁴⁸Și văzându’l pre el, s’au spăimântat și a zis către el muma lui: fiule, căci ai făcut nouă așà? Iată, tatăl tău și eu dorindu-te te căutam.

⁴⁹Și au zis către dânșii: ce este că mă căutați? Au n’ați știut că întru cele ce sunt ale Tatălui meu se cade mie să fiu?

⁵⁰Și ei n’au înțeles graiul care au grăit lor.

⁵¹Și s’au pogorît împreună cu dânșii și au venit în Nazaret și erà supunându-se lor. Iar muma lui păzià toate graiurile acestea în inima sa.

⁵²Și Iisus sporià cu înțelepciunea și cu vârsta și cu Darul la Dumnezeu și la oameni.