Luca 5

¹Și a fost când îl îmbulzià pre el norodul, ca să auză cuvântul lui Dumnezeu, și el stà lângă iezerul Ghenisaretului,

²Și au văzut două corăbii stând lângă iezer; iar pescarii ieșind dintr’însele, spălau mrejele.

³Și intrând într’o corabie, care erà a lui Simon, l-au rugat pre el s’o depărteze puțin dela pământ; și șezând învățà pre noroade din corabie.

⁴Iar dacă au încetat a grăi, au zis către Simon: depărtează-o la adânc și aruncați mrejele voastre spre vânare.

⁵Și răspunzând Simon, a zis lui: Învățătorule, toată noaptea ostenindu-ne, nimic n’am prins, dar după cuvântul tău voiu aruncà mreaja.

⁶Și aceasta făcând, au prins mulțime multă de pești, și se rupeà mreaja lor.

⁷Și au făcut semn soțiilor sale, cari erau într’altă corabie, ca sa vină și să le ajute lor. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, cât se afundau ele.

⁸Iar Simon Petru văzând, a căzut la picioarele lui Iisus, grăind: ieși dela mine, că om păcătos sunt Doamne.

⁹Că’l cuprinsese pre el spaimă, și pre toți cei ce erau cu dânsul, pentru vânarea peștilor pre cari prinseseră,

¹⁰Așijderea și pre Iacov și pre Ioan, feciorii lui Zevedei, cari erau soții lui Simon. Și au zis Iisus către Simon: nu te teme, de acum vei vânà oameni.

¹¹Și scoțând amândouă corăbiile la pământ, lăsând toate, au mers după dânsul.

¹²Și a fost când erà el într’una din cetăți, iată un om erà plin de lepră, și văzând pre Iisus, a căzut pre fața sa, și s’a rugat lui, grăind: Doamne, de vei vreà, poți să mă curățești.

¹³Și tinzând mâna, s’au atins de dânsul, zicând: voesc; curățește-te. Și îndată lepra s’a dus dela dânsul.

¹⁴Și el au poruncit lui, nimănui să nu spue; ci mergi de te arată pre sineți preotului, și dù pentru curățenia ta, precum a poruncit Moisì, întru mărturie lor.

¹⁵Iar cuvântul mai mult străbăteà pentru dânsul, și se adunau noroade multe ca să auză și să se tămăduiască dela dânsul de boalele sale.

¹⁶Iar el se duceà în pustie și se rugà.

¹⁷Și a fost într’una din zile, și el erà învățând; și ședeau Fariseii și învățătorii legei, cari veniseră din toate satele Galileei și ale Iudeei și ale Ierusalimului; și puterea Domnului erà spre a’i tămăduì pre ei.

¹⁸Și iată, niște bărbați purtând în pat pre un om, care erà slăbănog, și căutau să’l ducă pre el înlăuntru și să’l pună înaintea lui.

¹⁹Și neaflând pre unde să’l ducă, pentru norod, suindu-se deasupra acoperemântului, printre cărămizi l-au slobozit pre dânsul cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.

²⁰Și văzând credința lor, au zis lui: omule, iartă-ți-se ție păcatele tale.

²¹Și au început a cugetà Cărturarii și Fariseii, grăind: cine este acesta ce grăește hule? Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?

²²Iar cunoscând Iisus gândurile lor, răspunzând au zis către dânșii: ce gândiți întru inimele voastre?

²³Ce este mai lesne a zice: iartă-ți-se ție păcatele tale, sau a zice: scoală și umblă?

²⁴Ci ca să știți, că putere are Fiul Omului pre pământ a iertà păcatele (au zis slăbănogului): ție grăiesc: scoală, și luând patul tău, mergi la casa ta.

²⁵Și îndatăș sculându-se înaintea lor, a luat patul pre care zăceà și s’a dus la casa sa, slăvind pre Dumnezeu.

²⁶Și spaimă a cuprins pre toți, și slăviau pre Dumnezeu, și s’au umplut de frică, grăind: am văzut lucruri minunate astăzi.

²⁷Și după acestea a ieșit și au văzut pre un vameș, anume Levì, șezând la vamă, și i-au zis lui: vino după mine.

²⁸Și lăsând toate, s’a sculat și a mers după dânsul.

²⁹Și i-a făcut Levì lui ospăț mare în casa sa. Și erà norod mult de vameși și de alții, cari ședeau cu ei.

³⁰Și cârtiau Cărturarii lor și Fariseii către ucenicii lui, grăind: pentruce cu vameșii și cu păcătoșii mâncați și beți?

³¹Și răspunzând Iisus au zis către ei: n’au trebuință de doftor cei sănătoși, ci cei bolnavi.

³²Nu am venit să chem pre cei drepți, ci pre cei păcătoși la pocăință.

³³Iar ei au zis către el: pentru ce ucenicii lui Ioan postesc adese ori și rugăciuni fac, așijderea și ai Fariseilor, iar ai tăi mănâncă și beau?

³⁴Iar el au zis către dânșii: au doară puteți pre fiii nunței să’i faceți să postiască până când este mirele cu dânșii?

³⁵Dar vor venì zile, când se va lua mirele dela dânșii, și atunci vor postì într’acele zile.

³⁶Și grăià și pildă către dânșii: nimeni nu pune petec de haină nouă la haină veche; iar de nu, și pre cea nouă o rupe, și la cea veche nu se potrivește petecul cel ce este dela cea nouă.

³⁷Și nimeni nu pune vin nou în foi vechi; iar de nu, va sparge vinul cel nou pre foi, și el se va vărsà, și foile vor pierì;

³⁸Ci vinul nou se cade să’l pună în foi noul; și amândouă se vor țineà.

³⁹Și nimenea care beà de cel vechiu, îndată voește de cel nou; că zice: cel vechiu mai bun este.