Luca 6

¹Și a fost într’o sâmbătă, a doua după cea dintâiu, treceà el prin semănături și smulgeau ucenicii lui spice și mâncau, frecându-le cu mâinile.

²Iar oarecari din Farisei le-au zis lor: ce faceți care nu se cade a face sâmbăta?

³Și răspunzând Iisus, au zis către dânșii: nici aceasta n’ați cetit ce a făcut David când a flămânzit el și cei ce erau cu dânsul?

⁴Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat pâinile punerei înainte și a mâncat, și a dat și celor ce erau cu el, care nu se cădeà să le mănânce, fără numai preoții?

⁵Și ziceà lor: că Domn este Fiul Omului și al sâmbetei.

⁶Și a fost și în altă sâmbătă au intrat el în sinagogă și învățà. Și erà acolo un om a cărui mâna cea dreaptă erà uscată.

⁷Și îl pândiau pre el Cărturarii și Fariseii, de’l va vindeca sâmbăta ca să afle vină asupra lui.

⁸Dar el știà gândurile lor, și au zis omului care aveà mâna uscată: scoală-te și stăi în mijloc. Iar el sculându-se, a stătut.

⁹Atunci au zis Iisus către dânșii: întrebà-voiu pre voi: ce se cade sâmbăta, bine a face sau rău a face? Suflet a mântuì sau a pierde?

¹⁰Și căutând spre toți aceștia, au zis lui: întinde’ți mâna ta. Iar el a făcut așà. Și a venit mâna lui la starea cea dintâiu, sănătoasă ca și cealaltă.

¹¹Iar ei s’au umplut de nebunie și vorbiau unul cu altul, ce ar fi făcut lui Iisus.

¹²Și a fost în zilele acestea, au ieșit la munte să se roage, și toată noaptea au petrecut întru rugăciunea lui Dumnezeu.

¹³Și când s’a făcut ziuă, au chemat pre ucenicii săi, și alegând dintre dânșii doisprezece, pre cari și apostoli i-au numit.

¹⁴Pre Simon, pre care l-au și numit Petru, și pre Andrei fratele lui, pre Iacov și pre Ioan, pre Filip și pre Vartolomei,

¹⁵Pre Matei și pre Toma, pre Iacov al lui Alfei și pre Simon ce se chiamă Zilotis,

¹⁶Pre Iuda al lui Iacov și pre Iuda Iscarioteanul, care s’a făcut și vânzător.

¹⁷Și pogorându-se cu dânșii, au stătut în loc șes, și mulțimea ucenicilor lui, și mulțime multă de norod din toată Iudeea și din Ierusalim și de pre lângă marea Tirului și a Sidonului, cari veniseră să’l asculte pre el și să se tămăduiască de neputințele lor.

¹⁸Și cei ce se chinuiau de duhuri necurate și se vindecau.

¹⁹Și tot norodul căutà să se atingă de el, că putere ieșià din el, și vindecà pre toți.

²⁰Și el ridicându’și ochii săi spre ucenicii lui, ziceà: fericiți sunteți săracilor, că a voastră este împărăția lui Dumnezeu.

²¹Fericiți sunteți cari flămânziți acum, că vă veți săturà. Fericiți sunteți cari plângeți acum, că veți râde.

²²Fericiți veți fi când vă vor urî pre voi oamenii, și când vă vor despărțì pre voi și vă vor ocărî, și vor scoate numele vostru ca un rău pentru Fiul Omului.

²³Bucurați-vă într’acea zi și săltați, că iată, plata voastră multă este în ceruri; că într’acest chip făceau prorocilor părinții lor.

²⁴Însă vai vouă bogaților, că vă luați mângâierea voastră.

²⁵Vai vouă celor ce sunteți sătui acum, că veți flămânzì. Vai vouă celor ce râdeți acum, că veți plânge și vă veți tânguì.

²⁶Vai vouă, când vă vor zice bine toți oamenii, că într’acest chip făceau prorocilor celor mincinoși părinții lor.

²⁷Ci vouă grăiesc, celor ce auziți: iubiți pre vrăjmașii voștri, bine faceți celor ce vă urăsc pre voi.

²⁸Binecuvântați pre cei ce vă blesteamă pre voi, și vă rugați pentru cei ce vă fac vouă necaz.

²⁹Celui ce te bate pre tine preste o față a obrazului, întoarce’i lui și cealaltă; și celui ce îți ià haina, nu’i oprì lui și cămașa.

³⁰Și tot celuia ce cere dela tine, dă’i; și dela cela ce îți ià ale tale, nu cere înapoi.

³¹Și precum voiți ca să vă facă vouă oamenii, și voi faceți lor așijderea.

³²Și de iubiți pre cei ce vă iubesc pre voi, ce dar este vouă? Că și păcătoșii iubesc pre cei ce îi iubesc pre dânșii.

³³Și de faceți bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă? Că și păcătoșii aceeaș fac.

³⁴Și de dați împrumut celor dela cari nădăjduiți a luà, ce dar este vouă? Că și păcătoșii dau păcătoșilor împrumut, ca să ià întocmai.

³⁵Ci iubiți pre vrăjmașii voștri, și faceți bine, și dați împrumut, nimic nădăjduind, și va fi plata voastră multă, și veți fi fii celui prea înalt; că el este bun spre cei nemulțumitori și spre cei răi.

³⁶Deci, fiți milostivi precum și Tatăl vostru este milostiv.

³⁷Nu judecați, și nu vă veți judecà; nu osândiți, și nu vă veți osândì; iertați, și vi se va iertà;

³⁸Dați, și vi se va dà vouă; măsură bună, îndesată și clătită și pre deasupra vărsându-se vor dà în sânul vostru; căci, cu aceeaș măsură cu care veți măsurà, se va măsurà vouă.

³⁹Și le-au zis lor și pildă: au doară poate orb pre orb să povățuiască? Au nu amândoi vor cădeà în groapă?

⁴⁰Nu este ucenic mai pre sus de dascălul său; dar tot cel desăvârșit, va fi ca dascălul său.

⁴¹Și ce vezi ștercul cel ce este în ochiul fratelui tău, iar bârna care este în ochiul tău n’o simți?

⁴²Sau cum poți zice fratelui tău: frate, lasă să scot ștercul care este în ochiul tău, însuți nevăzând bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate întâiu bârna din ochiul tău, și atunci vei vedeà să scoți ștercul cere este în ochiul fratelui tău.

⁴³Că nu este pom bun, care face roadă rea, nici pom rău, care face roadă bună.

⁴⁴Că tot pomul din roada sa se cunoaște; că nu adună smochine din mărăcini, nici din rug culeg struguri.

⁴⁵Omul cel bun din vistieria cea bună a inimei sale scoate cele bune; și omul cel rău din vistieria cea rea a inimei sale scoate cele rele; că din prisosința inimei grăește gura lui.

⁴⁶Și ce mă chemați: Doamne, Doamne, și nu faceți cele ce vă zic?

⁴⁷Tot cela ce vine către mine și aude cuvintele mele și le face pre ele, voiu arătà vouă cui este asemenea.

⁴⁸Asemenea este omului ce’și zidește casă, care a săpat și a adâncit și a pus temelia pre piatră; și vărsare de ape făcându-se, a lovit rîul în casa aceea, și nu o a putut clătì pre ea, căci erà întemeiată pre piatră.

⁴⁹Iar cela ce a auzit și n’a făcut, asemenea este omului care și-a zidit casa sa pre pământ fără de temelie, în care a lovit rîul și îndată a căzut, și s’a făcut sfărâmarea casei aceea mare.