Luca 22

¹Și se apropià praznicul azimelor, care se chiamă Paștele.

²Și căutau Arhiereii și Cărturarii cum l-ar omorî pre el; că se temeau de norod.

³Iar satana a intrat în Iuda ce se chema Iscarioteanul, care erà din numărul celor doisprezece.

⁴Și mergând, a grăit cu Arhiereii și cu Voivozii, cum l-ar vinde pre el lor.

⁵Și s’au bucurat, și s’au tocmit cu dânsul să’i deà bani.

⁶Și el s’a făgăduit lor și căutà vreme cu prilej ca să’l vânză pre el lor fără de norod.

⁷Și a venit ziua azimelor întru care se cădeà să se jertfească paștele.

⁸Și au trimis pre Petru și pre Ioan, zicând: mergeți de gătiți nouă paștele, să mâncăm.

⁹Iar ei au zis lui: unde voiești să gătim?

¹⁰Iar el au zis lor: iată, intrând voi în cetate, va întâmpinà pre voi un om ducând un vas de lut cu apă; mergeți după dânsul în casa unde va intrà.

¹¹Și ziceți stăpânului casei: Învățătorul zice ție: unde este sălașul întru care să mănânc paștele cu ucenicii mei?

¹²Și el vă va arătà vouă un foișor mare așternut, acolo gătiți.

¹³Și mergând ei, au aflat precum le zisese lor, și au gătit paștele.

¹⁴Și când a venit ceasul, au șezut și cei doisprezece apostoli cu el.

¹⁵Și au zis lor: cu poftă am poftit aceste paști să le mănânc cu voi mai ’nainte de patima mea.

¹⁶Că zic vouă, că de acum nu voiu mai mâncà dintr’acestea, până când se vor plinì întru împărăția lui Dumnezeu.

¹⁷Și luând paharul, mulțămind au zis: luați acesta și’l împărțiți vouă;

¹⁸Că zic vouă: nu voiu mai beà din rodul viței, până când va venì împărăția lui Dumnezeu.

¹⁹Și luând pâinea mulțămind, au frânt și au dat lor, zicând: acesta este trupul meu, carele se dă pentru voi, aceasta faceți întru pomenirea mea.

²⁰Așijderea și paharul după ce au cinat, zicând: acest pahar este legea cea nouă întru sângele meu, carele pentru voi se varsă.

²¹Însă, iată mâna vânzătorului meu cu mine este la masă.

²²Și Fiul Omului merge, după cum este rânduit; dar vai omului aceluia prin care se vinde!

²³Și ei au început a se întrebà între sine, care ar fi dintre ei cela ce va să facă aceasta?

²⁴Și s’a făcut și prigonire între dânșii, care dintru ei s’ar păreà a fi mai mare.

²⁵Iar el le-au zis lor: împărații păgânilor îi domnesc pre ei; și cei ce stăpânesc pre ei, făcători de bine se chiamă.

²⁶Iar voi nu așà: ci cel ce este mai mare între voi, să fie ca cel mai mic; și cel ce este începător, ca cel ce slujește.

²⁷Că cine este mai mare, cel ce șade, sau cel ce slujește? Au nu este cel ce șade? Iar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește.

²⁸Iar voi sunteți carii ați petrecut cu mine întru ispitele mele.

²⁹Și eu vă rânduesc vouă împărăție, precum mi-au rânduit mie Tatăl meu;

³⁰Ca să mâncați și să beți la masa mea întru împărăția mea, și să ședeți pre scaune, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israil.

³¹Și au zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v’a cerut pre voi, ca să vă cearnă ca grâul.

³²Iar eu m’am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta; și tu oarecând întorcându-te, întărește pre frații tăi.

³³Iar el i-a zis lui: Doamne, cu tine gata sunt și în temniță și la moarte a merge.

³⁴Iar el i-au zis: zic ție Petre, nu va cântà astăzi cocoșul, mai înainte până ce de trei ori te vei lepădà că nu mă știi pre mine.

³⁵Și au zis lor: când v’am trimes pre voi fără de pungă și fără de traistă și fără de încălțăminte, au avut-ați lipsă de cevà? Iar ei au zis: de nimic.

³⁶Zis-au drept aceea lor: acum dar cel ce are pungă, să o ià, așijderea și traistă: iar cel ce n’are sabie, să’și vânză haina sa și să’și cumpere.

³⁷Că zic vouă, că încă aceasta ce este scrisă se cade să se pliniască întru mine, care zice: și cu cei fărădelege s’au socotit; pentrucă cele pentru mine, sfârșit au.

³⁸Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Și el au zis lor: destul este.

³⁹Și ieșind, au mers după obiceiu în muntele Maslinilor; și s’au dus după el și ucenicii lui.

⁴⁰Și sosind la loc, au zis lor: rugați-vă ca să nu intrați în ispită.

⁴¹Și el s’au depărtat dela dânșii ca de o aruncătură de piatră, și îngenunchind se rugà,

⁴²Zicând: Părinte, de voești, să treacă paharul acesta dela mine; însă nu voea mea, ci a ta să fie.

⁴³Și i s’a arătat lui înger din cer, întărindu’l pre el.

⁴⁴Și fiind întru nevoință, mai cu deadinsul se rugà; și se făcuse sudoarea lui ca picăturile de sânge ce pică pre pământ.

⁴⁵Și sculându-se dela rugăciune, venind către ucenici i-au aflat pre ei dormind de întristare.

⁴⁶Și le-au zis lor: ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu intrați în ispită.

⁴⁷Iar încă grăind el, iată venià mulțime, și cel ce se chemà Iuda, unul din cei doisprezece, mergea înaintea lor, și s’a apropiat de Iisus ca să’l sărute pre el (Pentrucă acest semn dedese lor: pre carele voiu sărutà eu, acela este).

⁴⁸Iar Iisus au zis lui: Iudo, cu sărutare pre Fiul Omului vinzi?

⁴⁹Și văzând cei ce erau pre lângă el, ceeace vreà să fie, i-au zis lui: Doamne, lovì’l-vom cu sabia?

⁵⁰Iar unul dintr’înșii a lovit pre sluga arhiereului, și i-a tăiat lui urechia cea dreaptă.

⁵¹Iar Iisus răspunzând, au zis: lăsați până aici. Și atingându-se de urechia lui, l-au vindecat pre el.

⁵²Și au zis Iisus celor ce veniseră la dânsul, Arhiereilor și Voivozilor bisericei și Bătrânilor: ca la un tâlhar ați ieșit, cu săbii și cu fuști?

⁵³În toate zilele fiind eu cu voi în biserică, n’ați întins mâinile asupra mea; ci acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunerecului.

⁵⁴Și prinzându’l pre el, l-au adus și l-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru mergea departe după dânsul.

⁵⁵Și făcând ei foc în mijlocul curții, și șezând împreună, a șezut și Petru în mijlocul lor.

⁵⁶Și văzându’l pre el o slujnică șezând la foc, și căutând spre el, a zis: și acesta a fost cu el.

⁵⁷Iar el s’a lepădat de dânsul, zicând: muiere, nu’l știu pre el.

⁵⁸Și după puțin, altul văzându’l pre el, a zis: și tu dintru ei ești. Iar Petru a zis: omule, nu sunt.

⁵⁹Și trecând ca un ceas, altul întărià, zicând: adevărat, și acesta cu el a fost; că Galilean este.

⁶⁰Iar Petru a zis: omule, nu știu ce zici. Și îndatăș încă grăind el, a cântat cocoșul.

⁶¹Și întorcându-se Domnul, au căutat spre Petru. Și și-a adus aminte Petru de cuvântul Domnului, cum îi zisese lui, că mai înainte de ce va cânta cocoșul, de trei ori te vei lepădà de mine.

⁶²Și ieșind afară Petru, a plâns cu amar.

⁶³Iar oamenii cei ce țineau pre Iisus, batjocoriau pre el, bătându’l.

⁶⁴Și acoperindu’l pre el, îl loviau preste obraz, și’l întrebau pre el, zicând: prorocește, cine este cel ce te-a lovit?

⁶⁵Și altele multe, hulind împrotiva lui, ziceau.

⁶⁶Și după ce s’a făcut ziuă, s’au adunat Bătrânii norodului și Arhiereii și Cărturarii, și l-au dus pre el la soborul lor, zicând:

⁶⁷De ești tu Hristosul? Spune nouă. Și le-au zis lor: de voiu spune vouă, nu veți crede;

⁶⁸Și de vă voiu întrebà, nu’mi veți răspunde, nici mă veți slobozì.

⁶⁹De acum va fi Fiul Omului șezând deadreapta puterii lui Dumnezeu.

⁷⁰Și au zis toți: dar tu ești Fiul lui Dumnezeu? Iar el au zis către ei: voi ziceți, că eu sunt.

⁷¹Iar ei au zis: ce ne mai trebue încă mărturie? Că noi singuri am auzit din gura lui.