Luca 23

¹Și sculându-se toată mulțimea lor, l-au dus pre el la Pilat.

²Și au început a’l pârî pre el, zicând: pre acesta l-am aflat răzvrătind neamul și oprind a dà dajdie Chesarului, zicând că este el Hristos Împărat.

³Iar Pilat l-a întrebat pre el, zicând: tu ești împăratul Iudeilor? Iar el răspunzând, au zis lui: tu zici.

⁴Iar Pilat a zis către Arhierei și către norod: nici o vină nu aflu în omul acesta.

⁵Iar ei se întăriau, zicând că întărâtă norodul, învățând preste toată Iudeea, începând din Galileea până aici.

⁶Iar Pilat auzind de Galileea, a întrebat: au Galileean este omul?

⁷Și înțelegând că din ținutul lui Irod este, l-a trimis pre el la Irod, fiind și el în Ierusalim într’acele zile.

⁸Iar Irod văzând pre Iisus, s’a bucurat foarte; că dorià de multă vreme să’l vază pre el, pentrucă auzià multe de el; și nădăjduià să vază vreun semn făcându-se de el.

⁹Și l-a întrebat pre el cu cuvinte multe; iar el nimic nu i-au răspuns lui.

¹⁰Și stau Arhiereii și Cărturarii cu deadinsul pârându’l pre el.

¹¹Iar Irod împreună cu ostașii săi batjocorindu’l și râzându’și de el, l-a îmbrăcat într’un veșmânt luminat, și l-a trimis iarăș la Pilat.

¹²Și s’au făcut prieteni Pilat și Irod într’aceiași zi unul cu altul; că mai înainte erau învrăjbiți între dânșii.

¹³Iar Pilat chemând pre Arhierei și pre boieri și pre norod,

¹⁴A zis către ei: mi-ați adus pre omul acesta, ca pre cela ce răzvrătește norodul; și iată, eu înaintea voastră întrebându’l, nici o vină n’am aflat în omul acesta de care pârâți pre el;

¹⁵Ci nici Irod, că v’am trimis pre voi la el; și iată, nici un lucru vrednic de moarte este făcut de dânsul.

¹⁶Deci certându’l, îl voiu slobozì.

¹⁷Și nevoie aveà să le sloboziască lor la praznic un vinovat.

¹⁸Și a strigat toată mulțimea, zicând: ia’l pre acesta și ne slobozește nouă pre Varavà;

¹⁹Care, pentru o zarvă oarecare și ucidere ce se făcuse în cetate, erà aruncat în temniță.

²⁰Și iarăș Pilat a grăit către ei, vrând să sloboziască pre Iisus.

²¹Iar ei strigau zicând: răstignește’l, răstignește’l pre el.

²²Iar el a treia oară a zis către ei: dar ce rău a făcut acesta? Nici o vină de moarte n’am aflat întru el; deci certându’l pre el, îl voiu slobozì.

²³Iar ei stau cu glasuri mari, cerându’l pre el să se răstignească. Și se întăriau glasurile lor și ale Arhiereilor.

²⁴Deci Pilat a judecat să se facă cererea lor.

²⁵Și a slobozit lor pre cel aruncat în temniță pentru zarva și uciderea, pre care îl cereau ei; iar pre Iisus l-a dat după voea lor.

²⁶Și când îl duceau pre el, prinzând pre un Simon, Chirinean, ce venià din țarină, au pus pre el crucea, ca să o ducă după Iisus.

²⁷Și mergeà după el mulțime multă de norod și de muieri, carii plângeau și se tânguiau pentru dânsul.

²⁸Și întorcându-se către ele Iisus, au zis: fiicele Ierusalimului, nu mă plângeți pre mine, ci pre voi vă plângeți și pre fiii voștri.

²⁹Că iată vin zile, în care vor zice, fericite sunt cele sterpe, și pântecele care n’au născut, și țâțele care n’au aplecat.

³⁰Atunci vor începe a zice munților: cădeți preste noi; și dealurilor: acoperiți-ne pre noi.

³¹Că de fac acestea în lemnul cel verde, dar în cel uscat ce va fi?

³²Și duceau împreună cu el, și alți doi făcători de rele, să’i piarză.

³³Și dacă au venit la locul ce se chiamă al Căpățânei, acolo l-au răstignit pre el, și pre făcătorii de rele, unul deadreapta și altul deastânga.

³⁴Iar Iisus ziceà: Părinte, iartă-le lor; că nu știu ce fac. Și împărțind hainele lui, au aruncat sorți.

³⁵Și stà norodul de privià. Și își băteau joc de dânsul și boierii împreună cu dânșii, zicând: pre alții au mântuit; mântuiască-se și pre sine, de este acesta, Hristosul, alesul lui Dumnezeu.

³⁶Și își făceau râs de dânsul și ostașii, apropiindu-se, și oțet aducându’i lui,

³⁷Și zicând: de ești tu împăratul Iudeilor, mântuește-te pre tine însuți.

³⁸Și erà și scrisoare scrisă deasupra lui cu slove Elinești și Râmlinești și Evreești, acesta este împăratul Iudeilor.

³⁹Iar unul din tâlharii cei răstigniți îl hulià pre dânsul, zicând: de ești tu Hristosul, mântuește-te pre tine și pre noi.

⁴⁰Iar răspunzând celalt îl certà pre el, zicând: nu te temi tu de Dumnezeu, că într’aceeași osândă ești?

⁴¹Și noi după dreptate; că cele vrednice după faptele noastre luăm; iar acesta nici un rău n’a făcut.

⁴²Și ziceà lui Iisus: pomenește-mă, Doamne, când vei venì întru împărăția ta.

⁴³Și au zis Iisus lui: amin zic ție: astăzi împreună cu mine vei fi în raiu.

⁴⁴Și erà ca la al șaselea ceas, și întuneric s’a făcut preste tot pământul până la al nouălea ceas.

⁴⁵Și s’a întunecat soarele, și s’a rupt catapeteasma bisericei prin mijloc.

⁴⁶Și strigând cu glas mare Iisus, au zis: Părinte, în mâinile tale încredințez duhul meu; și acestea zicând, și-au dat duhul.

⁴⁷Iar văzând sutașul ceeace se făcuse, a slăvit pre Dumnezeu, zicând: cu adevărat, omul acesta drept a fost.

⁴⁸Și tot norodul ce venise împreună la priveala aceea, văzând cele ce se făcuseră, bătându’și piepturile lor, se întorceau.

⁴⁹Și stau toți cunoscuții lui de departe, și femeile care veniseră după el din Galileea, privind acestea.

⁵⁰Și iată, un bărbat anume Iosif din Arimatea, oraș al Iudeilor, sfetnic fiind; bărbat bun și drept.

⁵¹(Acesta nu se însoțise la sfatul și fapta lor); care și el așteptà împărăția lui Dumnezeu.

⁵²Acesta venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.

⁵³Și pogorându’l pre el, l-a înfășurat în giulgiu, și l-a pus în mormânt ce erà săpat în piatră, întru care nu fusese pus niciodată nimeni.

⁵⁴Și ziua erà vineri, și se luminà spre sâmbătă.

⁵⁵Și mergând după el și femeile care veniseră cu dânsul din Galileea, au văzut mormântul, și cum s’a pus trupul lui.

⁵⁶Și întorcându-se, au gătit mirezme și miruri; și sâmbătă s’au odihnit după poruncă.