Luca 24

¹Iar întru una din sâmbete, la mânecare adâncă, au venit la mormânt, aducând mirezmele cele ce gătise și altele împreună cu ele.

²Și au aflat piatra răsturnată de pre mormânt.

³Și intrând, n’au aflat trupul Domnului Iisus.

⁴Și a fost, când se mirau ele de aceasta, și iată, doi bărbați au stătut înaintea lor în veșminte strălucitoare.

⁵Și înfricoșindu-se ele, și plecându’și fețele la pământ, au zis către dânsele: ce căutați pre cel viu cu cei morți?

⁶Nu este aici, ci s’au sculat; aduceți-vă aminte cum au zis vouă încă fiind în Galileea,

⁷Zicând, că trebue să se deà Fiul Omului în mâinile oamenilor păcătoși, și să se răstignească, și a treia zi să învieze.

⁸Și și-au adus aminte de cuvintele lui.

⁹Și întorcându-se dela mormânt, au spus acestea toate celor unsprezece, și tuturor celorlalți.

¹⁰Și erà Maria Magdalina și Ioana și Maria lui Iacov, și celelalte împreună cu dânsele, care ziceau către apostoli acestea.

¹¹Și s’au părut înaintea lor ca o minciună cuvintele lor, și nu le credeau pre dânsele.

¹²Iar Petru sculându-se, a alergat la mormânt; și plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând, și s’a dus de acolo, mirându-se întru sine de cele ce se făcuseră.

¹³Și iată doi dintre ei mergeau într’aceeași zi la un sat, care erà departe de Ierusalim ca la șasezeci de stadii, al cărui nume Emmaus.

¹⁴Și aceia vorbiau între sine de toate cele ce se întâmplase.

¹⁵Și a fost când vorbiau ei și se întrebau, și însuș Iisus apropiindu-se, mergeà împreună cu dânșii.

¹⁶Iar ochii lor se țineau, ca să nu’l cunoască pre el.

¹⁷Și au zis către ei: ce sunt cuvintele acestea de care vă întrebați între voi mergând, și sunteți triști?

¹⁸Și răspunzând unul, al cărui nume erà Cleopa, a zis către el: tu singur ești nemernic în Ierusalim, și nu știi cele ce s’au făcut întru el în zilele acestea?

¹⁹Și el au zis lor: care? Iar ei au zis lui: cele pentru Iisus Nazarineanul, care erà bărbat proroc, puternic în lucru și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a tot norodul.

²⁰Cum l-au dat pre el Arhiereii și Boierii noștri spre judecată de moarte și l-au răstignit pre dânsul.

²¹Iar noi nădăjduiam că acela este cel ce va să izbăvească pre Israil, ci cu toate acestea, a treia zi este astăzi de când s’au făcut acestea.

²²Ci și niște femei dintr’ale noastre ne-au spăimântat pre noi, care au fost la mânecate la mormînt;

²³Și neaflând trupul lui, au venit zicând, că și vedere de îngeri să fi văzut, cari zic că este el viu.

²⁴Și s’au dus unii dintru noi la mormînt și au aflat așà precum și femeile au zis; iar pre el nu l-au văzut.

²⁵Și el au zis către ei: o nepricepuților și zăbavnici cu inima a crede toate câte au grăit prorocii;

²⁶Au nu trebuià a pătimì acestea Hristos, și a intrà întru slava sa?

²⁷Și începând dela Moisì și dela toți prorocii, tâlcuià lor din toate scripturile cele ce erau pentru el.

²⁸Și s’au apropiat de satul la care mergeau, și el se făcea a merge mai departe.

²⁹Și l-au îndemnat pre el zicând: rămâi cu noi, căci către seară este și s’a plecat ziua. Și au intrat să rămâie cu dânșii.

³⁰Și a fost când au șezut el cu ei, luând pâinea, au binecuvântat și frângând au dat lor.

³¹Și li s’au deschis lor ochii și l-au cunoscut pre dânsul; și el s’au făcut nevăzut de dânșii.

³²Și a zis unul către altul: au nu erà inima noastră arzând întru noi, când grăia nouă pre cale și când ne tâlcuià scripturile?

³³Și sculându-se într’acel ceas, s’au întors în Ierusalim, și au aflat adunați pre cei unsprezece și pre cei ce erau cu dânșii,

³⁴Cari ziceau: s’au sculat Domnul cu adevărat și s’au arătat lui Simon.

³⁵Și el povestiau cele ce se făcuse pre cale, și cum s’a cunoscut de dânșii întru frângerea pâinei.

³⁶Și acestea grăind ei, și însuș Iisus au stătut în mijlocul lor, și au zis lor: pace vouă.

³⁷Iar ei spăimântându-se și înfricoșându-se, li se păreà că văd duh.

³⁸Și au zis lor: ce sunteți turburați? Și pentruce se suie gânduri în inimile voastre?

³⁹Vedeți mâinile și picioarele mele, că însumi eu sunt, pipăiți-mă și vedeți; că duhul carne și oase nu are, precum mă vedeți pre mine având.

⁴⁰Și acestea zicând, le-au arătat lor mâinile și picioarele.

⁴¹Și încă necrezând ei de bucurie și mirându-se, le-au zis lor: aveți cevà de mâncare aici?

⁴²Iar ei au dat lui o parte de pește fript și dintr’un fagur de miere.

⁴³Și luând înaintea lor au mâncat.

⁴⁴Și au zis lor: acestea sunt cuvintele care am grăit către voi, încă fiind cu voi, că trebue a se plinì toate cele scrise în legea lui Moisì și în proroci și în psalmi pentru mine.

⁴⁵Atunci le-au deschis mintea lor ca să înțeleagă scripturile.

⁴⁶Și au zis lor: așà este scris și așà trebuià să pătimească Hristos, și a treia zi să învieze din morți;

⁴⁷Și să se propoveduiască întru numele lui pocăința și iertarea păcatelor în toate neamurile, începând dela Ierusalim.

⁴⁸Iar voi sunteți mărturii acestora.

⁴⁹Și iată, eu trimit făgăduința Tatălui meu întru voi, iar voi ședeți în cetatea Ierusalimului, până ce vă veți îmbrăcà cu putere de sus.

⁵⁰Și i-au scos pre ei afară până în Vitania, și ridicându’și mâinile sale, i-au binecuvântat pre dânșii.

⁵¹Și a fost când i-au binecuvântat pre ei, s’au depărtat dela dânșii și se înălțà la cer.

⁵²Iar ei închinându-se lui, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare;

⁵³Și erau în toată vremea în biserică, lăudând și binecuvântând pre Dumnezeu, Amin.