Ioan 4

¹Deci dacă au înțeles Domnul că au auzit Fariseii că Iisus mai mulți ucenici face și botează decât Ioan,

²(Măcar că însuș Iisus nu botezà, ci ucenicii lui),

³Au lăsat Iudeea, și s’au dus iarăș în Galileea.

⁴Și trebuiă să treacă el prin Samaria.

⁵Deci au venit în cetatea Samariei, care se chiamă Sihar, aproape de locul care a dat Iacov lui Iosif fiului său.

⁶Și erà acolo puțul lui Iacov, iar Iisus, ostenit fiind de călătorie, ședeà așà la puț; și erà ca la al șaselea ceas.

⁷A venit o muiere din Samaria să ià apă; zis-au ei Iisus: dă’mi să beau.

⁸Că ucenicii lui se duseseră în cetate să cumpere hrană.

⁹Deci a zis lui muierea Samarineancă: cum tu, Iudeu fiind, ceri dela mine să bei, muiere Samarineancă fiind eu? Că nu se amestecă Iudeii cu Samarinenii.

¹⁰Răspuns-au Iisus și i-au zis ei: de ai fi știut darul lui Dumnezeu, și cine este cel ce zice ție: dă’mi să beau; tu ai fi cerut dela dânsul, și ți-ar fi dat ție apă vie.

¹¹Zis-a lui muierea: Doamne, nici ciutură ai, și puțul este adânc; de unde dar ai apa cea vie?

¹²Au doară tu mai mare ești decât Iacov părintele nostru, care ne-a dat nouă puțul acesta, și el însuș dintr’însul a băut, și fii lui și dobitoacele lui?

¹³Răspuns-au Iisus și i-au zis ei: tot cel ce va beà din apa aceasta, va însetà iarăș;

¹⁴Iar cel ce va beà din apa, care eu voiu dà lui, nu va însetà în veac; ci apa, care eu voiu dà lui, se va face întru dânsul isvor de apă săltătoare întru vieață veșnică.

¹⁵Zis-a către dânsul muierea: Doamne, dă’mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai viu aici să scot.

¹⁶Zis-au ei Iisus: mergi și chiamă pre bărbatul tău, și vino aici.

¹⁷Răspuns-a muierea și i-a zis lui: n’am bărbat. Zis-au ei Iisus: bine ai zis că n’ai bărbat;

¹⁸Că cinci bărbați ai avut, și acum pre care ai, nu’ți este ție bărbat; aceasta adevărat ai grăit.

¹⁹Zis-a lui muierea: Doamne, văd că proroc ești tu.

²⁰Părinții noștri în muntele acesta s’au închinat; și voi ziceți, că în Ierusalim este locui unde se cade a se închinà.

²¹Zis-au ei Iisus: muiere, crede mie, va venì vremea, când nici în muntele acesta, nici în Ierusalim vă veți închinà Tatălui.

²²Voi vă închinați căruia nu știți; noi ne închinăm căruia știm; că mântuirea din Iudei este.

²³Ci va venì vremea, și acum este când închinătorii cei adevărați se vor închinà Tatălui cu duhul și cu adevărul; că Tatăl acest fel caută să fie cei ce se închină lui.

²⁴Duh este Dumnezeu; și cei ce se închină lui, cu duhul și cu adevărul se cade să se închine.

²⁵Zis-a lui muierea: știm că va venì Mesia, care se chiamă Hristos; când va venì acela, va spune nouă toate.

²⁶Zis-au ei Iisus: eu sunt, cela ce grăesc cu tine.

²⁷Și atunci au venit ucenicii lui, și se mirau că cu muierea grăià; însă nimeni nu i-a zis: ce cauți? Sau: ce grăești cu dânsa?

²⁸Iar muierea a lăsat ciutura sa, și a mers în cetate, și a zis oamenilor:

²⁹Veniți de vedeți om, care mi-a spus mie toate câte am făcut; nu cumvà acesta este Hristos?

³⁰Deci au eșit din cetate, și veniau către dânsul.

³¹Iar între acestea îl rugau pre dânsul ucenicii, grăind: Ravvì, mănâncă.

³²Iar el au zis lor: eu mâncare am a mâncà, care voi nu știți.

³³Iar ucenicii grăiau între dânșii: nu cumvà i-a adus lui cinevà să mănânce?

³⁴Zis-au lor Iisus: mâncarea mea este să fac voea celui ce m’au trimis pre mine, și să săvârșesc lucrul lui.

³⁵Au nu voi ziceți: că încă patru luni sunt, și secerișul va venì? Iată zic vouă: ridicați ochii voștri, și vedeți holdele, că sunt albe spre seceriș acum.

³⁶Și cela ce seceră, plată ià, și adună roadă în vieață veșnică; ca să se bucure împreună și cel ce seamănă, și cel ce seceră.

³⁷Că întru aceasta este cuvântul adevărat, că altul este cel ce seamănă și altul cel ce seceră.

³⁸Eu v’am trimis pre voi să secerați, unde voi nu v’ați ostenit; alții s’au ostenit, și voi ați intrat întru osteneala lor.

³⁹Iar din cetatea aceea mulți din Samarineni au crezut într’însul pentru cuvântul muierei, care mărturisià: că mi-au spus mie toate câte am făcut.

⁴⁰Deci după ce au venit la dânsul Samarinenii, îl rugau pre el ca să rămâe la dânșii; și au rămas acolo două zile.

⁴¹Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui;

⁴²Și muierei ziceau: că nu mai credem pentru vorba ta; că înși-ne am auzit, și știm, că acesta este cu adevărat Hristos, mântuitorul lumei.

⁴³Iar după cele două zile, au eșit de acolo, și au mers în Galileea.

⁴⁴Că însuș Iisus au mărturisit, că proroc în patria sa cinste nu are.

⁴⁵Și când au venit în Galileea, l-au primit pre dânsul Galileeanii, fiindcă au fost văzut toate câte au făcut în Ierusalim la praznic; că și ei au fost venit la praznic.

⁴⁶Și au venit Iisus iarăș în Cana Galileei, unde au făcut apa vin. Și erà un om împărătesc, al cărui fiu erà bolnav în Capernaum.

⁴⁷Acesta auzind că Iisus au venit din Iudeea în Galileea, a mers la el, și’l rugà pre dânsul, ca să se pogoare și să tămăduiască pre fiul lui, că vreà să moară.

⁴⁸Iar Iisus au zis către el: de nu veți vedeà semne și minuni, nu veți crede.

⁴⁹Zis-a către el omul cel împărătesc: Doamne, pogoară-te mai înainte până a nu murì fiul meu.

⁵⁰Zis-au Iisus lui: mergi, fiul tău viu este. Și a crezut omul cuvântului care au zis Iisus lui, și s’a dus.

⁵¹Și iată pogorându-se el, slugile lui l-au întâmpinat pre el, și i-au spus, zicând: fiul tău este viu.

⁵²Deci îi întrebà pre ei de ceasul întru care i-a fost mai bine. Și i-au zis lui, că ieri în ceasul al șaptelea l-au lăsat frigurile.

⁵³Deci a cunoscut tatăl că în ceasul acela a fost, în care au zis Iisus lui: fiul tău viu este; și a crezut el și casa lui toată.

⁵⁴Acesta iarăș al doilea semn au făcut Iisus, venind din Iudeea în Galileea.