Ioan 6

¹După acestea s’au dus Iisus de ceea parte de marea Galileei, care este a Tiveriadei,

²Și a mers după dânsul norod mult, căci vedeau semnele lui, care făceà la cei bolnavi.

³Și s’au suit în munte Iisus, și acolo au șezut cu ucenicii săi.

⁴Și erau aproape paștele, praznicul Iudeilor.

⁵Deci ridicându’și Iisus ochii, și văzând că mult norod vine la dânsul, zice către Filip: de unde vom cumpărà pâini, ca să mănânce aceștia?

⁶(Iar aceasta ziceà ispitind pre el; că însuș știà ce vreà să facă).

⁷Răspuns-a Filip lui: de două sute de dinari pâini nu le va ajunge lor, ca fiecare dintr’înșii câte puțin să ià.

⁸Grăit-a lui unul din ucenicii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru,

⁹Este un copil aici, care are cinci pâini de orz și doi pești; ci acestea ce sunt la atâția?

¹⁰Și au zis Iisus: faceți pre oameni să șază. Și erà iarbă multă într’acel loc. Deci au șezut bărbații, cu numărul ca la cinci mii.

¹¹Și au luat pâinile Iisus, și mulțămind, au împărțit ucenicilor, iar ucenicii celor ce ședeau; așijderea și din pești cât au vrut ei.

¹²Iar dacă s’au săturat, au zis ucenicilor săi: adunați sfărâmiturile ce au prisosit, ca să nu se piarză cevà.

¹³Deci au adunat, și au umplut douăsprezece coșuri de sfărâmituri din cinci pâini de orz, care au prisosit celor ce au mâncat.

¹⁴Iar oamenii aceia văzând semnul, care au făcut Iisus, ziceau: acesta este adevărat prorocul cel ce va să vie în lume.

¹⁵Deci Iisus cunoscând că vor să vie și să’l apuce pre el ca să’l facă împărat, s’au dus iarăș în munte el singur.

¹⁶Și dacă s’a făcut seară, s’au pogorît ucenicii lui la mare,

¹⁷Și intrând în corabie, mergeau de ceea parte de mare la Capernaum. Și iată întuneric s’a făcut, și nu venise către ei Iisus.

¹⁸Și marea s’a ridicat, vânt mare suflând.

¹⁹Deci viind ei ca la douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pre Iisus umblând pre mare, și apropiindu-se de corabie; și s’au înfricoșat.

²⁰Iar el au zis lor: eu sunt; nu vă temeți.

²¹Deci voiau să’l ià pre el în corabie; și îndatăș corabiea a sosit la pământul la care ei mergeau.

²²A doua zi, norodul care stà de ceea parte de mare, văzând că altă corabie nu erà acolo, fără numai una întru care intraseră ucenicii lui, și cum că Iisus n’au intrat în corabie împreună cu ucenicii săi, ci singuri ucenicii lui, s’au dus.

²³(Și alte corăbii au venit dela Tiveriada aproape de locul unde au mâncat pâinea, mulțămind Domnului).

²⁴Deci dacă a văzut norodul, că Iisus nu este acolo, nici ucenicii lui, au intrat și ei în corăbii, și au mers în Capernaum, căutând pre Iisus.

²⁵Și aflându’l pre el de ceea parte de mare, i-au zis lui: Ravvì, când ai venit aici?

²⁶Răspuns-au Iisus lor și au zis: amin, amin, grăesc vouă: mă căutați pre mine, nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini, și v’ați săturat.

²⁷Lucrați nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea aceea care rămâne spre vieață veșnică, care Fiul Omului va dà vouă; că pre acesta l-au pecetluit Dumnezeu Tatăl.

²⁸Deci au zis către dânsul: ce vom face, ca să lucrăm lucrurile lui Dumnezeu?

²⁹Răspuns-au Iisus și au zis lor: acesta este lucrul lui Dumnezeu, ca să credeți întru care au trimis acela.

³⁰Zis-au drept aceea lui: dar ce semn faci tu, ca să vedem și să credem ție? Ce lucrezi?

³¹Părinții noștri mannă au mâncat în pustie, precum este scris: pâine din cer le-au dat lor de au mâncat.

³²Deci le-au zis lor Iisus: amin, amin, zic vouă: nu Moisì a dat vouă pâinea din cer; ci Tatăl meu dă vouă din cer pâinea cea adevărată.

³³Pentrucă pâinea lui Dumnezeu este ceea ce se pogoară din cer, și vieață dă lumei.

³⁴Deci au zis către dânsul: Doamne, pururea dă-ne nouă pâinea aceasta.

³⁵Și au zis lor Iisus: eu sunt pâinea vieții; cela ce vine către mine, nu va flămânzì; și cela ce crede întru mine, nu va însetà niciodată.

³⁶Ci am zis vouă: că m’ați și văzut pre mine, și nu credeți.

³⁷Tot ce îmi dă mie Tatăl, către mine va venì; și pre cela ce vine către mine, nu’l voiu scoate afară.

³⁸Că m’am pogorît din cer, nu ca să fac voea mea, ci voea celui ce m’au trimis pre mine.

³⁹Și aceasta este voea Tatălui celui ce m’au trimis pre mine, ca tot ce mi-au dat mie, să nu pierd dintr’însul ci să’l înviez pre el în ziua cea de apoi.

⁴⁰Și aceasta este voea celui ce m’au trimis pre mine, ca tot cine vede pre Fiul, și crede întru el, să aibă vieață veșnică; și eu îl voi învià pre el în ziua cea de apoi.

⁴¹Deci cârtiau Iudeii pentru el, că au zis: eu sunt pâinea ce s’a pogorît din cer.

⁴²Și ziceau: au nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, căruia știm noi pre tatăl său și pre muma sa? Dar cum zice el, că din cer m’am pogorît?

⁴³Deci răspuns-au Iisus și au zis lor: nu cârtiți între voi.

⁴⁴Nimeni nu poate să vie către mine, de nu’l va trage pre el Tatăl cel ce m’au trimis pre mine; și eu îl voiu învià pre el în ziua cea de apoi.

⁴⁵Este scris în proroci: și vor fi toți învățați de Dumnezeu. Deci tot cela ce aude dela Tatăl, și se învață, vine către mine.

⁴⁶Nu doară că pre Tatăl l-a văzut cinevà, fără numai cela ce este dela Dumnezeu, acela au văzut pre Tatăl.

⁴⁷Amin, amin grăesc vouă: cela ce crede întru mine, are vieață veșnică.

⁴⁸Eu sunt pâinea vieței.

⁴⁹Părinții voștri au mâncat mannă în pustie, și au murit.

⁵⁰Aceasta este pâinea, care se pogoară din cer, ca să mănânce cinevà dintr’însa, și să nu moară.

⁵¹Eu sunt pâinea cea vie, care s’a pogorît din cer; de va mâncà cinevà din pâinea aceasta, va fi viu în veci; și pâinea care eu voiu dà, trupul meu este, pre care îl voiu dà pentru vieața lumei.

⁵²Deci se priceau între sine Iudeii, zicând: cum poate acesta să’și dea nouă trupul să’l mâncăm?

⁵³Și au zis lor Iisus: amin, amin, grăesc vouă. De nu veți mâncà trupul Fiului Omului, și nu veți beà sângele lui, nu veți aveà vieață întru voi.

⁵⁴Cela ce mănâncă trupul meu și beà sângele meu, are vieață veșnică, și eu îl voiu învià pre el în ziua cea de apoi.

⁵⁵Că Trupul meu adevărat este mâncare, și Sângele meu adevărat este băutură.

⁵⁶Cela ce mănâncă Trupul meu și beà Sângele meu, întru mine petrece, și eu întru el.

⁵⁷Precum m’au trimis pre mine Tatăl cel viu, și eu viez prin Tatăl; și cela ce mă mănâncă pre mine, și acela va fi viu prin mine.

⁵⁸Aceasta este pâinea care din cer s’a pogorît, nu precum au mâncat manna părinții voștri, și au murit; cela ce va mâncà pâinea aceasta, va fi viu în veac.

⁵⁹Acestea au zis în sinagogă, învățând în Capernaum.

⁶⁰Deci mulți din ucenicii lui, auzind acestea, au zis: greu este cuvântul acesta; cine poată să’l auză pre el?

⁶¹Iar Iisus știind întru sine că cârtesc pentru aceasta ucenicii lui, au zis lor: aceasta vă zmintește pre voi?

⁶²Dar de veți vedeà pre Fiul Omului suindu-se unde erà mai înainte?

⁶³Duhul este care face viu; trupul nu folosește nimic; graiurile care eu grăesc vouă, duh sunt, și vieață sunt.

⁶⁴Ci sunt unii din voi cari nu cred. Că știà dintru început Iisus, cari sunt cei ce nu cred, și care este cela ce vreà să’l vânză pre el.

⁶⁵Și ziceà: pentru aceasta am zis vouă, că nimeni nu poate să vie la mine, de nu va fi dat lui dela Tatăl meu.

⁶⁶Dintr’aceasta mulți din ucenicii lui s’au întors înapoi, și nu mai umblau cu dânsul.

⁶⁷Deci au zis Iisus celor doisprezece: au doară și voi voiți să vă duceți?

⁶⁸Răspuns-a Simon Petru lui: Doamne, la cine ne vom duce? Cuvinte ale vieței veșnice ai.

⁶⁹Și noi am crezut și am cunoscut, că tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu.

⁷⁰Răspuns-au lor Iisus: au nu eu pre voi cei doisprezece v’am ales, și unul din voi diavol este?

⁷¹Și ziceà de Iuda al lui Simon Iscarioteanul; că acela vreà să’l vânză pre el, unul fiind din cei doisprezece.