Ioan 12

¹Deci Iisus, mai înainte de paști cu șase zile, au venit în Vitania, unde erà Lazăr cel ce fusese mort, pre care l-au înviat din morți.

²Și i-au făcut lui acolo cină; și Marta slujià; iar Lazăr erà unul din cei ce ședeau împreună cu dânsul.

³Deci Maria luând o litră cu mir de nard de credință, de mult preț, a uns picioarele lui Iisus, și a șters cu părul său picioarele lui, iar casa s’a umplut de mirosul mirului.

⁴Deci a zis unul din ucenicii lui, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care vreà să’l vânză pre el:

⁵Pentruce acest mir nu s’a vândut în trei sute de dinari, și să se fi dat săracilor?

⁶Iar aceasta o a zis, nu că pentru săraci îi erà lui grijă; ci pentru că fur erà, și pungă aveà, și ce se puneà într’însa, purtà.

⁷Și au zis Iisus: lasă-o pre dânsa; spre ziua îngropărei mele l-a păzit pre acesta.

⁸Că pre săraci pururea îi aveți cu voi; iar pre mine nu mă aveți pururea.

⁹Și a înțeles norod mult din Iudei că acolo este; și au venit nu pentru Iisus numai, ci ca să vază și pre Lazăr, pre care l-au înviat din morți.

¹⁰Și s’au sfătuit Arhiereii ca și pre Lazăr să’l omoare;

¹¹Căci pentru el mulți din Iudei mergeau, și credeau în Iisus.

¹²Iar a doua zi norod mult care venise la praznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim,

¹³Au luat stâlpări de finici, și au ieșit întru întâmpinarea lui, și strigau: Osannà! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israil.

¹⁴Și aflând Iisus un asin, a șezut pre el; precum este scris:

¹⁵Nu te teme fiica Sionului; iată, Împăratul tău vine la tine, șezând pre mânzul asinei.

¹⁶Iar pre acestea nu le-au cunoscut ucenicii lui mai înainte; ci după ce s’au proslăvit Iisus, atunci și-au adus aminte că acestea erau pentru el scrise, și acestea i-au făcut lui.

¹⁷Deci mărturisià norodul, care erà cu el, când pre Lazăr l-au strigat din mormânt, și l-au sculat pre el din morți.

¹⁸Pentru aceea l-a și întâmpinat pre el norodul, căci a auzit că el au făcut această minune.

¹⁹Deci au zis Fariseii între dânșii: vedeți că nimic nu folosiți! Iată lumea merge după dânsul.

²⁰Și erau oarecari Elini din cei ce se suiseră să se închine la praznic.

²¹Deci aceștia s’au apropiat de Filip, care erà din Vitsaida Galileei și l-au rugat pre dânsul, grăind: Doamne, voim să vedem pre Iisus.

²²Venit-a Filip și a spus lui Andrei, și iarăș Andrei și Filip au spus lui Iisus.

²³Iar Iisus au răspuns lor zicând: a venit ceasul, ca să se proslăvească Fiul Omului.

²⁴Amin, amin grăiesc vouă: grăunțul de grâu căzând pre pământ de nu va murì, el singur rămâne, iar de va murì, multă roadă aduce.

²⁵Cel ce își iubește sufletul său, pierde’l-va pre el, și cela ce își urăște sufletul său în lumea aceasta, în vieața cea veșnică îl va păzì pre el.

²⁶De slujește cinevà mie, mie să’mi urmeze, și unde voiu fi eu, acolo și sluga mea va fi; și de va slujì cinevà mie, îl va cinstì pre el Tatăl meu.

²⁷Acum sufletul meu s’a turburat, și ce voiu zice? Părinte, mântuește-mă pre mine de ceasul acesta, ci pentru aceasta am venit la ceasul acesta.

²⁸Părinte, proslăvește numele tău. Deci a venit glas din cer: și l-am proslăvit și iarăș îl voiu proslăvì.

²⁹Iar norodul care stà și auzià, ziceà: tunet se făcù; alții ziceau: înger grăì lui.

³⁰Răspuns-au lor Iisus și au zis: nu pentru mine s’a făcut glasul acesta, ci pentru voi.

³¹Acum este judecata lumei acesteia; acum stăpânitorul lumei acesteia se va gonì afară.

³²Și eu, de mă voiu înălțà de pre pământ, pe toți voi trage la mine.

³³Iar aceasta ziceà, însemnând cu ce moarte vreà să moară.

³⁴Răspuns-a lui norodul: noi am auzit din lege, că Hristos petrece în veac și cum tu zici: se cade să se înalțe Fiul Omului? Cine este acesta Fiul Omului?

³⁵Deci au zis lor Iisus: încă puțină vreme lumina cu voi este. Umblați până când aveți lumina, ca să nu vă cuprinză pre voi întunerecul; că cel ce umblă întru întunerec, nu știe unde merge.

³⁶Până când aveți lumina, credeți în lumină, ca fii ai luminei să fiți. Acestea au grăit Iisus, și mergând s’au ascuns de dânșii.

³⁷Și atâtea semne făcând el înaintea lor, tot nu credeau într’însul;

³⁸Ca să se împlinească cuvântul lui Isaia prorocul, pre care l-a zis: Doamne, cine a crezut auzului nostru? Și brațul Domnului cui s’a descoperit?

³⁹Pentru aceasta nu puteau să crează, că iarăș a zis Isaia:

⁴⁰Au orbit ochii lor, și a împietrit inima lor; ca să nu vază cu ochii, nici să înțeleagă cu inima, și să se întoarcă, și să’i vindec pre ei.

⁴¹Acestea a zis Isaia, când a văzut slava lui, și a grăit pentru dânsul.

⁴²Însă și din boieri mulți au crezut într’însul; dar pentru Farisei nu’l mărturisiau, ca să nu fie goniți din sinagogă;

⁴³Că au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.

⁴⁴Iar Iisus au strigat și au zis: cela ce crede întru mine, nu crede întru mine, ci întru acela ce m’au trimes pre mine.

⁴⁵Și cela ce mă vede pre mine, vede pre cela ce m’au trimes pre mine.

⁴⁶Eu lumină în lume am venit, ca tot cela ce crede întru mine, întru întunerec să nu rămâe.

⁴⁷Și de va auzì cinevà graiurile mele, și nu va crede, eu nu’l judec pre el; că n’am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuesc lumea.

⁴⁸Cela ce se leapădă de mine, și nu primește graiurile mele, are pre cela ce îl judecă pre el: cuvântul care am grăit, acela îl va judecà pre el în ziua cea de apoi.

⁴⁹Că eu dela mine nu am grăit; ci Tatăl cela ce m’au trimes pre mine, acela poruncă mi-au dat, ce voiu zice și ce voiu grăì.

⁵⁰Și știu că porunca lui vieață veșnică este; deci cele ce grăesc eu, precum mi-au zis mie Tatăl, așà grăesc.