Ioan 11

¹Și erà bolnav oarecare Lazăr din Vitania, din satul Mariei și al Martei surorei ei.

²Și erà Maria ceeace a uns pre Domnul cu mir, și a șters picioarele lui cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr erà bolnav.

³Deci au trimes surorile către el, zicând: Doamne, iată acela pre care iubești, este bolnav.

⁴Iar Iisus auzind, a zis: această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca să se slăvească Fiul lui Dumnezeu printr’însa.

⁵Și iubià Iisus pre Marta și pre sora ei și pre Lazăr.

⁶Deci după ce au auzit că este bolnav, atunci s’au zăbovit în locul în care erà, două zile.

⁷Apoi după aceea au zis ucenicilor: să mergem iarăș în Iudeea.

⁸Zis-au lui ucenicii: învățătorule, acum te căutau pre tine Iudeii să te ucidă cu pietre, și iarăș mergi acolo?

⁹Răspuns-au Iisus: au nu douăsprezece ceasuri sunt în zi? De va umblà cineva ziua, nu se va împiedicà, că vede lumina lumei acesteia.

¹⁰Iar de va umblà cinevà noaptea, se va împiedica, că lumina nu este întru el.

¹¹Acestea au zis; și după aceea au grăit lor: Lazăr prietenul nostru a adormit; ci merg ca să’l deștept pre el.

¹²Deci i-au zis ucenicii lui: Doamne, de a adormit, se va mântuì.

¹³Aceasta ziceà Iisus pentru moartea lui; iar lor le părea că pentru adormirea somnului zice.

¹⁴Deci atunci au zis Iisus lor arătat: Lazăr a murit.

¹⁵Și mă bucur pentru voi că n’am fost acolo, ca să credeți; ci să mergem la el.

¹⁶Deci a zis Toma, care se numește Geamăn, celorlalți împreună ucenici: să mergem și noi, ca să murim cu el.

¹⁷Deci viind Iisus, l-au aflat pre el patru zile având acum în mormânt.

¹⁸Și erà Vitania aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii;

¹⁹Și mulți din Iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mângâie pre ele pentru fratele lor.

²⁰Deci Marta, după ce a auzit că vine Iisus, a ieșit întru întâmpinarea lui; iar Maria ședea în casă.

²¹Și a zis Marta către Iisus: Doamne, de ai fi fost aici, fratele meu n’ar fi murit.

²²Ci și acum știu, că ori câte vei cere dela Dumnezeu, îți va dà ție Dumnezeu.

²³Zis-au ei Iisus: învià-va fratele tău.

²⁴Zis-a lui Marta: știu că va învià la înviere în ziua cea de apoi.

²⁵Zis-au ei Iisus: eu sunt Învierea și Vieața; cel ce crede întru mine, de va și murì, viu va fì:

²⁶Și tot cela ce este viu și crede întru mine, nu va murì în veac. Crezi aceasta?

²⁷Zis-a lui: așà este, Doamne; eu am crezut că tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, cel ce ai venit în lume.

²⁸Și acestea zicând, s’a dus și a chemat pre Maria sora sa în taină, zicând: învățătorul au venit, și te chiamă.

²⁹Aceea dacă a auzit, s’a sculat degrab, și a mers la dânsul.

³⁰Și încă nu venise Iisus în sat, ci erà în locul unde l-a întâmpinat pre el Marta.

³¹Iar Iudeii cari erau cu dânsa în casă, și o mângâiau pre ea, văzând pre Maria, că degrab s’a sculat și a ieșit, au mers după dânsa, zicând: merge la mormânt ca să plângă acolo.

³²Deci Maria viind unde erà Iisus, și văzându’l pre el, a căzut la picioarele lui, zicând lui: Doamne, de ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu.

³³Iar Iisus dacă o au văzut pre dânsa plângând, și pre Iudeii cari veniseră împreună cu dânsa plângând, au suspinat cu duhul, și s’au turburat întru sine;

³⁴Și au zis: unde l-ați pus pre el? Zis-au lui: Doamne, vino și vezi.

³⁵Și au lăcrămat Iisus.

³⁶Deci ziceau Iudeii: iată cum îl iubià pre el!

³⁷Iar unii dintr’înșii au zis: au nu puteà acesta care au deschis ochii orbului, să facă ca și acesta să nu moară?

³⁸Deci Iisus iarăș suspinând întru sine, au mers la mormânt. Și erà peșteră, și piatră erà pre dânsa.

³⁹Zis-au Iisus: ridicați piatra. Zis-a lui, sora mortului, Marta: Doamne, pute, că este de patru zile.

⁴⁰Zis-au ei Iisus: au nu ți-am spus ție, că de vei crede, vei vedeà slava lui Dumnezeu?

⁴¹Și au ridicat piatra de unde erà mortul zăcând. Iar Iisus și-au ridicat ochii săi în sus, și au zis: Părinte, mulțumescu’ți ție că m’ai ascultat.

⁴²Și eu știam că pururea mă asculți; ci pentru norodul care stă împrejur am zis, ca să crează că tu m’ai trimes.

⁴³Și acestea zicând, au strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară.

⁴⁴Și a ieșit cel mort legate fiindu’i mâinile și picioarele cu fașe; și fața lui cu măhramă erà legată. Zis-au lor Iisus: dezlegați’l pre el și’l lăsați să meargă.

⁴⁵Deci mulți din Iudeii cari veniseră la Maria, și au văzut cele ce au făcut Iisus, au crezut într’însul.

⁴⁶Iar oarecari din ei au mers la Farisei, și le-au spus cele ce au făcut Iisus.

⁴⁷Deci au adunat Arhiereii și Fariseii sobor, și grăiau: ce vom face? Că omul acesta multe semne face.

⁴⁸De îl vom lăsà pre el așà, toți vor crede într’însul; și vor venì Romanii și vor luà și locul și neamul nostru.

⁴⁹Iar unul dintr’înșii, Caiafa, arhiereu fiind al anului aceluia, a zis lor: voi nu știți nimic,

⁵⁰Nici gândiți că de folos este nouă să moară un om pentru norod, și nu tot neamul să piară.

⁵¹Iar aceasta nu dela sine o a zis; ci arhiereu fiind al anului aceluia, a prorocit că vreà Iisus să moară pentru norod;

⁵²Și nu numai pentru norod, ci și ca pre fiii lui Dumnezeu cei risipiți să’i adune într’una.

⁵³Deci dintr’acea zi s’au sfătuit ca să’l omoare pre el.

⁵⁴Deci Iisus nu mai umblà de față între Iudei; ci s’au dus de acolo într’o lature aproape de pustie, într’o cetate ce se chiamă Efrem; și acolo petreceà cu ucenicii săi.

⁵⁵Și erau aproape paștele Iudeilor; și s’au suit mulți în Ierusalim din laturea aceea mai înainte de paști, ca să se curățească.

⁵⁶Deci căutau pre Iisus, și grăiau între ei în biserică stând: ce vi se pare vouă, oare nu va venì la praznic?

⁵⁷Și dăduse Arhiereii și Fariseii poruncă, că de va ștì cinevà unde este, să vestească, ca să’l prinză pre el.