Ioan 14

¹Să nu se turbure inima voastră; credeți întru Dumnezeu, și întru mine credeți.

²În casa Tatălui meu multe lăcașuri sunt; iar de nu, aș fi zis vouă: voiu să merg să gătesc vouă loc.

³Și de voiu merge să gătesc vouă loc, iarăș voiu venì, și vă voiu luà pre voi la mine; ca unde sunt eu, și voi să fiți.

⁴Și unde eu merg știți, și calea știți.

⁵Zis-a Toma lui: Doamne, nu știm unde mergi; și cum putem să știm calea?

⁶Zis-au Iisus lui: eu sunt calea, adevărul și vieața; nimeni nu vine la Tatăl, fără numai prin mine.

⁷De m’ați fi cunoscut pre mine, și pre Tatăl meu ați fi cunoscut; și de acum îl cunoașteți pre el, și l-ați văzut.

⁸Zis-a Filip lui: Doamne, arată nouă pre Tatăl, și ne va ajunge nouă.

⁹Zis-au Iisus lui: atâta vreme cu voi sunt, și nu m’ai cunoscut pre mine Filipe? Cel ce m’a văzut pre mine, a văzut pre Tatăl; și cum tu zici: arată nouă pre Tatăl?

¹⁰Nu crezi că eu întru Tatăl, și Tatăl întru mine este? Graiurile care eu grăesc vouă, dela mine nu le grăesc; iar Tatăl cela ce petrece întru mine, acela face lucrurile.

¹¹Credeți mie că eu întru Tatăl, și Tatăl întru mine este: iar de nu, pentru lucrurile acestea credeți mie.

¹²Amin, amin grăesc vouă: cela ce crede întru mine, lucrurile care eu fac și acela va face; și mai mari decât acestea va face; că eu la Tatăl meu merg.

¹³Și orice veți cere întru numele meu, aceea voiu face, ca să se proslăvească Tatăl întru Fiul.

¹⁴Orice veți cere întru numele meu, eu voiu face.

¹⁵De mă iubiți pre mine, poruncile mele păziți.

¹⁶Și eu voiu rugà pre Tatăl și alt Mângâitor va dà vouă, ca să rămâe cu voi în veac;

¹⁷Duhul adevărului, pre care lumea nu’l poate primì, că nu’l vede pre el, nici îl cunoașfe pre el; iar voi îl cunoașteți pre el; că cu voi petrece și întru voi va fì.

¹⁸Nu vă voiu lăsà pre voi sărmani; voiu venì la voi.

¹⁹Încă puțin, și lumea pre mine nu mă va mai vedeà; iar voi mă veți vedeà pre mine, că eu viu sunt, și voi veți fi vii.

²⁰Întru acea zi veți cunoaște voi, că eu sunt întru Tatăl meu, și voi întru mine, și eu întru voi.

²¹Cela ce are poruncile mele, și le păzește pre ele, acela este care mă iubește pre mine; și cela ce mă iubește pre mine, iubì-se-va de Tatăl meu, și eu îl voiu iubì pre el, și mă voiu arătà lui.

²²Zis-a lui Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce poate fi că nouă vrei să te arăți, și nu lumii?

²³Răspuns-au Iisus și au zis lui: de mă iubește cinevà pre mine, cuvântul meu va păzì; și Tatăl meu îl va iubì pre el, și la el vom venì, și lăcaș la dânsul vom face.

²⁴Cel ce nu mă iubește pre mine, cuvintele mele nu le păzește; și cuvântul care auziți nu este al meu, ci al Tatălui celui ce m’au trimes pre mine.

²⁵Acestea am zis vouă, la voi petrecând.

²⁶Iar Mângâitorul Duhul cel Sfânt, pre care’l va trimete Tatăl întru numele meu, acela pre voi vă va învățà toate, și va aduce aminte vouă toate cele ce am grăit vouă.

²⁷Pace las vouă, pacea mea dau vouă; nu precum lumea dă, eu dau vouă. Să nu se turbure inima voastră, nici să se spăimânteze.

²⁸Auzit-ați că eu am zis vouă: merg, și voiu venì la voi. De m’ați iubi pre mine, v’ați fì bucurat, căci am zis vouă: merg la Tatăl; că Tatăl meu mai mare decât mine este.

²⁹Și acum am zis vouă mai ’nainte până a nu fi, ca și când va fi, să credeți.

³⁰Nu voiu mai grăì multe cu voi, că vine stâpânitorul lumei acesteea și întru mine n’are nimic.

³¹Ci ca să cunoască lumea că iubesc pre Tatăl, și precum mi-au poruncit mie Tatăl, așà fac. Sculați-vă să mergem de aici.