Ioan 17

¹Acestea au grăit Iisus, și și-au ridicat ochii săi la cer și au zis: Părinte a venit ceasul; proslăvește pre Fiul tău, ca și Fiul tău să te proslăvească pre tine;

²Precum ai dat lui stăpânire a tot trupul, ca tot ce ai dat lui, să le dea lor vieață veșnică.

³Și aceasta este vieața cea veșnică, ca să te cunoască pre tine unul adevăratul Dumnezeu și pre care ai trimes, pre Iisus Hristos.

⁴Eu te-am proslăvit pre tine pre pământ; lucrul am săvârșit, care ai dat mie ca să’l fac.

⁵Și acum mă proslăvește tu Părinte, la tine însuți, cu slava care am avut la tine mai înainte până a nu fi lumea.

⁶Arătat-am numele tău oamenilor pre cari ai dat mie din lume; ai tăi erau și mie i-ai dat pre ei; și cuvântul tău au păzit.

⁷Acum au cunoscut că toate câte ai dat mie, dela tine sunt.

⁸Pentrucă cuvintele care ai dat mie, le-am dat lor, și ei le-au primit, și au cunoscut cu adevărat că dela tine am ieșit, și au crezut că tu m’ai trimes.

⁹Eu pentru aceștia mă rog; nu pentru lume mă rog, ci pentru aceștia cari ai dat mie; că ai tăi sunt.

¹⁰Și ale mele toate ale tale sunt și ale tale ale mele; și m’am proslăvit întru dânșii,

¹¹Și nu mai sunt în lume, iar aceștia în lume sunt și eu la tine vin. Părinte sfinte, păzește’i pre dânșii întru numele tău pre cari ai dat mie, ca să fie una, precum și noi.

¹²Când eram cu ei în lume, eu îi păziam pre ei întru numele tău; pre cari i-ai dat mie i-am păzit, și nimeni dintru dânșii n’a pierit, fără numai fiul pierzărei; ca să se împlinească scriptura.

¹³Iar acum la tine viu, și acestea grăiesc în lume, ca să aibă bucuria mea deplin întru ei.

¹⁴Eu am dat lor cuvântul tău, și lumea i-a urît pre ei, căci nu sunt ei din lume, precum eu nu sunt din lume.

¹⁵Nu mă rog ca să’i iei pre ei din lume, ci ca să’i păzești pre ei de cel viclean.

¹⁶Ei din lume nu sunt, precum și eu din lume nu sunt.

¹⁷Sfințește’i pre ei întru adevărul tău; cuvântul tău adevăr este.

¹⁸Precum pre mine m’ai trimes în lume, și eu i-am trimes pre ei în lume.

¹⁹Și pentru dânșii eu mă sfințesc pre mine însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr.

²⁰Și nu numai pentru aceștia mă rog, ci și pentru cei ce vor crede prin cuvântul lor întru mine;

²¹Ca toți una să fie; precum tu, Părinte, întru mine, și eu întru tine, ca și aceștia întru noi una să fie; ca să crează lumea că tu m’ai trimes.

²²Și eu slava care mi-ai dat mie, o am dat lor; ca să fie una, precum noi una suntem;

²³Eu întru ei și tu întru mine, ca să fie ei desăvârșit întru una, și ca să cunoască lumea că tu m’ai trimes și i-ai iubit pre ei, precum pre mine m’ai iubit.

²⁴Părinte, pre cari i-ai dat mie voesc ca unde sunt eu și aceia să fie împreună cu mine; ca să vază slava mea, care ai dat mie, pentrucă m’ai iubit pre mine mai ’nainte de întemeierea lumei.

²⁵Părinte drepte și lumea pre tine nu te-a cunoscut, iar eu te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut, că tu m’ai trimes pre mine.

²⁶Și am arătat lor numele tău, și’l voiu arătà, ca dragostea cu care m’ai iubit pre mine, întru dânșii să fie și eu întru ei.