Ioan 21

¹După acestea iarăș s’au arătat pre sine Iisus ucenicilor săi, la marea Tiveriadei, și s’au arătat așà:

²Erau împreună Simon Petru și Toma care se zice Geamăn și Natanail, cel din Cana-Galileei și fiii lui Zevedei și alți doi din ucenicii lui.

³Zis-a lor Simon Petru: mă duc să vânez pește. Zis-au ei lui: mergem și noi împreună cu tine. Și au ieșit și s’au suit în corabie îndată; și într’acea noapte n’au prins nimic.

⁴Iar dacă s’a făcut dimineață, au stătut Iisus la țărmuri, dar nu știau ucenicii că Iisus este.

⁵Deci au zis lor Iisus: fiilor, nu cumvà aveți ceva de mâncare? Răspuns-au lui: nu.

⁶Iar el au zis lor: aruncați mreaja deadreapta parte a corăbiei și veți aflà. Și au aruncat și nu mai puteau să o tragă pre ea de mulțimea peștilor.

⁷Zis-a drept aceea ucenicul acela, pre care’l iubià Iisus, lui Petru: Domnul este. Iar Simon Petru auzind că Domnul este, cu ependitul s’a încins (că erà gol), și s’a aruncat în mare.

⁸Iar ceilalți ucenici cu corăbioara au venit, (căci nu erau departe de pământ, ci ca la două sute de coți) trăgând mreaja cu peștii.

⁹Deci dacă au ieșit la pământ, au văzut jeratec stând și pește pus deasupra și pâine.

¹⁰Zis-au lor Iisus: aduceți din peștii cari ați prins acum.

¹¹S’a suit Simon Petru și a tras mreaja la uscat plină de pești mari o sută cincizeci și trei, și atâția fiind nu s’a rupt mreaja.

¹²Zis-au lor Iisus: veniți de prânziți. Și nimeni nu cutezà din ucenici să’l întrebe pre el: tu cine ești? Știind că Domnul este.

¹³Și au venit Iisus și au luat pâinea și le-au dat lor, și peștele așijderea.

¹⁴Cu aceasta acum a treia oară s’au arătat Iisus ucenicilor săi, după ce s’au sculat din morți.

¹⁵Deci dacă au prânzit, au zis Iisus lui Simon Petru: Simone al lui Ionà, mă iubești mai mult decât aceștia? Zis-a lui: așà Doamne, tu știi că te iubesc. Zis-au lui: paște mielușeii mei.

¹⁶Zis-au lui iarăș a doua oară: Simone al lui Ionà, mă iubești? Răspuns-a lui: așà Doamne, tu știi că te iubesc. Zis-au lui: păstorește oile mele.

¹⁷Zis-au lui a treia oară: Simone al lui Ionà, mă iubești? S’a mâhnit Petru căci au zis lui a treia oară: mă iubești? Și a zis lui: Doamne, tu toate știi; tu știi că te iubesc. Zis-au Iisus lui: paște oile mele.

¹⁸Amin, amin zic ție: când erai mai tânăr, te încingeai pre tine însuți și umblai unde vreai; iar după ce vei îmbătrânì, vei întinde mâinile tale, și altul te va încinge și te va duce unde tu nu voiești.

¹⁹Și aceasta au zis, însemnând cu ce moarte va slăvì pre Dumnezeu. Și aceasta grăind, au zis lui: urmează mie.

²⁰Iar întorcându-se Petru, a văzut pre ucenicul pre care iubià Iisus mergând după el, care se și culcase la cină pre peptul lui și zisese: Doamne, cine este cela ce va să te vânză?

²¹Pre acela văzându’l Petru, a zis lui Iisus: Doamne, dar acesta ce?

²²Zis-au Iisus lui: de voiu vreà să rămâe acesta până voiu veni, ce’ți este ție? Tu urmează mie.

²³Deci a ieșit cuvântul acesta între frați, că ucenicul acesta nu va murì, și n’au zis Iisus lui că nu va murì, ci: de voiu vreà să rămâe acesta până voiu venì, ce’ți este ție?

²⁴Acesta este ucenicul care mărturisește pentru acestea și a scris acestea, și știm că adevărată este mărturisirea lui.

²⁵Sunt încă și altele multe câte au făcut Iisus, care de s’ar fi scris câte una, nici în lumea aceasta mi se pare că n’ar încăpeà cărțile ce s’ar fi scris. Amin.