Ioan 20

¹Iar întru una din sâmbete a venit la mormânt, Maria Magdalina de dimineață, încă întunerec fiind, și a văzut piatra luată de pre mormânt.

²Deci a alergat aceea, și a venit la Simon Petru, și la celalt ucenic, pre care iubià Iisus, și a zis lor: au luat pre Domnul din mormânt, și nu știm unde l-au pus pre el.

³Deci a ieșit Petru și celalt ucenic, și veniau la mormânt.

⁴Și alergau amândoi împreună; și celalt ucenic a alergat înainte mai curând de cât Petru, și a venit mai întâiu la mormânt.

⁵Și plecându-se, a văzut giulgiurile zăcând, dar n’a intrat.

⁶A venit și Simon Petru urmându’i lui, și a intrat în mormânt, și a văzut giulgiurile singure zăcând.

⁷Și măhrama care a fost pre capul lui, nu cu giulgiurile zăcând, ci deosebi învăluită într’un loc.

⁸Deci atunci a intrat și celalt ucenic, care venise întâiu la mormânt, și a văzut, și a crezut.

⁹Că încă nu știau scriptura, că trebuia să învieze el din morți.

¹⁰Și s’au întors ucenicii iarăș la ai săi.

¹¹Iar Maria stà la mormânt plângând afară; și plângând s’a plecat în mormânt.

¹²Și a văzut doi îngeri în veșminte albe șezând, unul de către cap și altul de către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.

¹³Și au zis ei aceia: femeie, ce plângi? Zis-a lor: că au luat pre Domnul meu, și nu știu unde l-au pus pre dânsul.

¹⁴Și acestea zicând, s’a întors înapoi, și a văzut pre Iisus stând, și nu știà că Iisus este.

¹⁵Zis-au ei Iisus: femeie, ce plângi? Pre cine cauți? Iar ei părându-i-se că este grădinarul, a zis lui: Doamne, de l-ai luat tu pre el, spune’mi mie unde l-ai pus pre dânsul, și eu voiu luà pre el.

¹⁶Zis-au ei Iisus: Marie! Întorcându-se aceea, a zis lui: Ravvuni; ce se zice, Învățătorule.

¹⁷Zis-au ei Iisus: nu te atinge de mine, că încă nu m’am suit la Tatăl meu; ci mergi la frații mei, și le spune lor: mă suiu la Tatăl meu și Tatăl vostru, și Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru.

¹⁸A venit Maria Magdalina vestind ucenicilor, că a văzut pre Domnul, și acestea au zis ei.

¹⁹Deci fiind seară în ziua aceea întru una din sâmbete, și ușile fiind încuete, unde erau ucenicii adunați pentru frica Iudeilor, venit-au Iisus și au stătut în mijloc și au zis lor: pace vouă.

²⁰Și acestea zicând, au arătat lor mâinile și coasta sa. Și s’au bucurat ucenicii, văzând pre Domnul.

²¹Deci au zis lor Iisus iarăș: pace vouă; precum m’au trimis pre mine Tatăl, și eu trimet pre voi.

²²Și acestea zicând, au suflat și au zis lor: luați Duh Sfânt;

²³Cărora veți iertà păcatele, se vor iertà lor, și cărora le veți țineà, vor fi ținute.

²⁴Iar Toma, unul din cei doisprezece, care se zice Geamăn, nu erà cu dânșii când au venit Iisus.

²⁵Deci au zis lui ceilalți ucenici: am văzut pre Domnul. Iar el le-a zis lor: de nu voiu vedeà în mâinile lui semnul cuielor, și de nu voiu pune degetul meu în semnul cuielor, și de nu voiu pune mâna mea în coasta lui, nu voiu crede.

²⁶Și după opt zile iarăș erau înlăuntru ucenicii lui și Toma cu dânșii, venit-au Iisus, fiind ușile încuiate, și au stătut în mijloc și au zis: pace vouă.

²⁷Apoi au zis lui Toma: adu’ți degetul tău încoace și vezi mâinile mele, și adu mâna ta și o pune în coasta mea, și nu fii necredincios, ci credincios.

²⁸Și a răspuns Toma și a zis lui: Domnul meu și Dumnezeul meu.

²⁹Zis-au Iisus lui: căci m’ai văzut pre mine, Tomo, ai crezut; fericiți cei ce n’au văzut și au crezut.

³⁰Multe încă și alte semne au făcut Iisus înaintea ucenicilor săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta;

³¹Iar acestea s’au scris ca să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, vieață să aveți întru numele lui.