Vechiul TestamentPlângerile Ieremiei
5 CapitoleB1914
Înapoi la bibliotecă

Profeții / Despre această carte

Plângerile Ieremiei

Cinci poeme deplâng un Ierusalim devastat. Vocile descriu foamea, părăsirea și căutarea milei, fără a trece în grabă peste durere. Cuvintele de speranță din mijloc nu reduc la tăcere strigătele care urmează; cartea se încheie cu o rugăminte.

Vechiul Testament5 CapitoleB1914
Începe lectura acestei cărți

REFLECȚIE EDITORIALĂ · NU SCRIPTURĂ

Cum se citește această carte

Întreabă cine vorbește, cui i se adresează și ce problemă numește pasajul. Scrierea profetică poate trece de la avertisment și acuzație la promisiune și speranță. Observă aceste schimbări, fără să atribui fiecărui paragraf același ton.

Înțelege imaginile în contextul lor. Citește secțiunea din jur înainte să legi un verset de un eveniment actual și notează referințele sau întrebările care cer mai mult studiu. O întrebare sinceră este mai utilă decât o certitudine grăbită.

Forma cărții

Folosește prezentarea structurii pentru a vedea parcursul întregii cărți înainte să te oprești la un capitol. Fiecare secțiune se deschide în cititor la primul ei capitol.

  1. 01
    Capitole 1–2

    Un oraș jelește

    Citește această secțiune
  2. 02
    Capitol 3

    Afectivitate și o speranță fragilă

    Citește această secțiune
  3. 03
    Capitole 4–5

    Amintindu-și devastarea, cerându-i reînnoirea.

    Citește această secțiune

Citește începutul cărții

SCRIPTURĂ · BIBLIA 1914Plângerile Ieremiei 1:1–5

1Și a fost după ce s’a robit Israil și Ierusalimul s’a pustiit, șezut-a Ieremia plângând și a plâns plângerea aceasta spre Ierusalim și a zis:

2Plângând, a plâns noaptea și lacrămile ei pre obrazul ei, și nu erà cine să o mângâe pre ea, din toți cei ce o iubeau pre ea, toți cei ce o iubeau pre ea s’au lepădat de ea, făcutu-s’au vrăjmașii ei.

3Înstrăinatu-s’a Iudeia de smerenia sa, și de mulțimea robirii sale a șezut întru neamuri, n’a aflat odihnă toți cei ce o gonesc pre ea, o au prins pre ea în mijlocul celor ce o necăjesc.

4Căile Sionului plâng, pentrucă nu sunt cei ce veneau la serbare, toate porțile lui perite sunt, preoții lui suspină, fecioarele lui duse sunt, și el se amărăște întru sine.

5Făcutu-s’au cei ce’l necăjesc pre el spre căpetenie, și vrăjmașii lui spre cârmuire, că Domnul l-au smerit pre el, pentru mulțimea păgânătăților lui, pruncii lui mers-au în robie, înaintea feței celui ce’i necăjește.

Deschideți întregul capitol

Găsește capitolul următor

Alegeți un capitol de mai jos sau introduceți numărul acestuia.

Păstrează această întrebare pentru lectură

Ce se poate întâmpla când durerea este lăsată să vorbească fără o rezolvare rapidă?

UN LOC PENTRU CUVINTELE TALE

Un gând de păstrat.

Salvat numai în acest browser pe acest dispozitiv. Cuvintele tale nu sunt trimise la noi. Curățarea datelor browser-ului elimină aceste note.

Scrieți câteva cuvinte când sunteți gata.