Matei 14

¹Într’acea vreme a auzit Irod, cel a patra parte stăpânitor, vestea despre Iisus.

²Și a zis slugilor sale: acesta este Ioan Botezătorul; el a înviat din morți și pentru aceasta se fac puteri întru el.

³Că Irod prinzând pre Ioan l-a legat pre el și l-a pus în temniță, pentru Irodiada, muierea lui Filip, fratelui său

⁴Că ziceà Ioan lui: nu ți se cuvine ție s’o aibi prea ea.

⁵Și vrând să’l omoare pre dânsul, se temeà de norod, căci ca pre un proroc îl aveà pre el.

⁶Iar prăznuindu-se ziua nașterei lui Irod, a jucat fata Irodiadei în mijloc și a plăcut lui Irod.

⁷Pentru aceea cu jurământ a mărturisit ei să’i deà orice va cere.

⁸Iar ea, îndemnată fiind de muma sa, a zis: dă-mi aici în tipsie Capul lui Ioan Botezătorul.

⁹Și s’a întristat împăratul; dar pentru jurământ și pentru cei ce ședeau împreună cu dânsul, a poruncit să i se deà.

¹⁰Și trimițând a tăiat pre Ioan în temniță.

¹¹Și s’a adus Capul lui în tipsie și s’a dat fetei, și l-a dus la muma sa.

¹²Și venind ucenicii lui, au luat trupul și l-au îngropat pre el, și venind au vestit lui Iisus.

¹³Și auzind Iisus, s’au dus de acolo cu corabia în loc pustiu, deosebi; și auzind noroadele, s’au dus după dânsul pedeștri de prin orașe.

¹⁴Și ieșind Iisus, a văzut norod mult, și i s’au făcut milă de ei și au tămăduit pre bolnavii lor.

¹⁵Iar făcându-se seară, au venit la dânsul ucenicii lui, zicând: locul este pustiu și vremea iată a trecut; slobozește norodul ca să se ducă prin sate să’și cumpere bucate loruși.

¹⁶Iar Iisus le-au zis lor: nu trebue să meargă; dați-le voi să mănânce.

¹⁷Iar ei au zis lui: n’avem aici fără numai cinci pâini și doi pești.

¹⁸Și el au zis: aduceți-le pre ele aici la mine.

¹⁹Și au poruncit norodului să șează pre iarbă, și luând cele cinci pâini și cei doi pești, și căutând la cer, au binecuvântat, și frângând au dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii noroadelor.

²⁰Și au mâncat toți și s’au săturat, și au luat rămășițele de sfărâmituri douăsprezece coșuri pline.

²¹Iar cei ce mâncaseră erau bărbați ca cinci mii, afară de muieri și de copii.

²²Și îndată au silit Iisus pre ucenicii săi să intre în corabie și să meargă înaintea lui de ceea parte, până ce va slobozì noroadele.

²³Și slobozind noroadele, s’au suit la munte să se roage deosebi. Și făcându-se seară, erà acolo singur.

²⁴Iar corabia erà în mijlocul mărei, învăluindu-se de valuri, că erà vântul împrotivă.

²⁵Iar întru a patra streajă a nopței au mers la dânșii Iisus, umblând pre mare.

²⁶Și văzându-l pre el ucenicii umblând pre mare, s’au spăimântat, zicând că nălucă este și de frică au strigat.

²⁷Dar Iisus îndată au grăit lor zicând: îndrăzniți, eu sunt, nu vă temeți.

²⁸Iar Petru răspunzând, a zis: Doamne, de ești tu, poruncește-mi să vin la tine pre apă. Iar el i-au zis: vino.

²⁹Și pogorându-se Petru din corabie, umblă pre apă ca să meargă la Iisus.

³⁰Iar văzând vântul tare, s’a înfricoșat, și începând a se afundà, a strigat grăind: Doamne mântuește-mă.

³¹Și îndată Iisus tinzând mâna, l-a apucat pre dânsul și i-au zis lui: puțin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?

³²Și intrând ei în corabie, a stat vântul.

³³Iar cei ce erau în corabie venind s’au închinat lui, zicând: cu adevărat Fiul lui Dumnezeu ești.

³⁴Și trecând au venit în pământul Ghenisaretului.

³⁵Și cunoscându-l pre el oamenii locului aceluia, au trimis în toată lăturea aceea și au adus la dânsul pre toți bolnavii,

³⁶Și-l rugau pre el ca numai să se atingă de poalele veșmintelor lui; și câți se atingeau se mântuiau.