Matei 15

¹Atunci au venit la Iisus Cărturarii și Fariseii, cei din Ierusalim, zicând:

²Pentruce ucenicii tăi calcă așezământul bătrânilor? Că nu’și spală mâinile lor când mănâncă pâine.

³Iar el răspunzând le-au zis lor: pentruce și voi călcați porunca lui Dumnezeu pentru așezământul vostru?

⁴Că Dumnezeu au poruncit zicând: cinstește pre tatăl tău și pre muma ta; și: cela ce va grăì de rău pre tatăl său, sau pre muma sa, cu moarte să moară.

⁵Iar voi ziceți: cela ce ar zice tatălui-său sau mumei-sale: Darul este aceea cu care te-ai fi folosit dela mine.

⁶Și să nu cinstească pre tatăl său, sau pre mumă-sa. Și ați stricat porunca lui Dumnezeu, pentru așezământul vostru.

⁷Fățarnicilor, bine a prorocit pentru voi Isaia zicând:

⁸Se apropie de mine norodul acesta cu gura lui și cu buzele mă cinstește, iar inima lor departe stă dela mine.

⁹Și în zadar mă cinstește învățând învățături, porunci omenești.

¹⁰Și chemând la sine pre noroade, le-au zis lor: auziți și înțelegeți;

¹¹Nu ce intră în gură spurcă pre om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pre om.

¹²Atunci apropiindu-se către dânsul ucenicii lui, i-au zis: cunoscut-ai că Fariseii auzind cuvântul, s’au scandalisit?

¹³Iar el răspunzând au zis: tot sadul, pre care nu l-au sădit Tatăl meu cel ceresc, se va desrădăcinà.

¹⁴Lăsați’i pre dânșii; povățuitori orbi sunt ai orbilor; și orb pre orb de va povățuì, amândoi în groapă vor cădeà.

¹⁵Și răspunzând Petru, a zis lui: spune nouă pilda aceasta.

¹⁶Iar Iisus au zis lor: încă și voi nepricepuți sunteți?

¹⁷Dar nu înțelegeți, că tot ce intră în gură merge în pântece și iese pre afedron?

¹⁸Iar cele ce ies din gură, din inimă ies, și acelea spurcă pre om.

¹⁹Că din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtișaguri, mărturii mincinoase, hule.

²⁰Acestea sunt care spurcă pre om, iar cu mâini nespălate a mâncà, nu spurcă pre om.

²¹Și ieșind Iisus de acolo, s’au dus în părțile Tirului și ale Sidonului.

²²Și iată o muiere Hananiancă ieșind din hotarele acelea, strigà către dânsul, zicând: miluește-mă Doamne, Fiul lui David; fiica mea rău se îndrăcește.

²³Iar el nu i-au răspuns ei cuvânt. Și apropiindu-se ucenicii lui, îl rugau pre el zicând: slobozește-o pre ea, că strigă în urma noastră.

²⁴Iar el răspunzând au zis: nu sunt trimis fără numai către oile cele pierdute ale casei lui Israil.

²⁵Și ea venind s’a închinat lui zicând: Doamne, ajută’mi!

²⁶Iar el răspunzând au zis: nu este bine a luà pâinea fiilor și a o aruncà câinilor.

²⁷Iar ea a zis: adevărat, Doamne, că și câinii mănâncă din sfărâmiturile ce cad din masa domnilor săi.

²⁸Atunci răspunzând Iisus, au zis ei: o! muiere, mare este credința ta; fie ție precum voiești. Și s’a tămăduit fiica ei dintru acel ceas.

²⁹Și trecând de acolo Iisus, au venit lângă marea Galileei și suindu-se în munte, au șezut acolo.

³⁰Și au venit la dânsul noroade multe, având cu sine șchiopi, orbi, muți, ciungi și alții mulți, și i-au aruncat pre dânșii la picioarele lui Iisus, și i-au tămăduit pre ei,

³¹În cât se mirau noroadele văzând pre muți grăind, pre ciungi sănătoși, pre șchiopi umblând și pre orbi văzând; și slăviau pre Dumnezeul lui Israil.

³²Iar Iisus chemând la sine pre ucenicii săi, au zis: milă’mi este de norodul acesta, că iată trei zile sunt de când așteaptă lângă mine, și n’au ce mâncà; și a’i slobozi pre dânșii flămânzi nu voiesc, ca nu cumvà să slăbiască pre cale.

³³Și au grăit lui ucenicii lui: de unde nouă în pustie atâtea pâini, în cât să se sature atâta norod?

³⁴Și au zis lor Iisus: câte pâini aveți? Iar ei au zis: șapte și puțini peștișori.

³⁵Și au poruncit norodului să șează pre pământ.

³⁶Și luând pre cele șapte pâini și peștii, mulțămind au frânt și au dat ucenicilor lui, iar ucenicii norodului.

³⁷Și au mâncat toți și s’au săturat, și au luat rămășițele de sfărâmituri șapte coșnițe pline.

³⁸Iar cei ce mâncaseră erau ca patru mii de bărbați, afară de muieri și de copii.

³⁹Și slobozind noroadele, au intrat în corabie și au trecut în hotarele Magdalului.