Matei 16

¹Și apropiindu-se Fariseii și Saducheii, ispitindu-l îl rugau pre dânsul ca să le arăte lor semn din cer.

²Iar el răspunzând, au zis lor: când se face seară ziceți: senin va fi, că se roșește cerul;

³Și dimineața ziceți: astăzi va fi furtună, că se roșește cerul posomorît. Fățarnicilor, fața cerului știți să o socotiți, iar semnele vremilor nu puteți?

⁴Neamul viclean și preacurvar semn caută, și semn nu se va dà lui, fără numai semnul lui Ionà prorocul. Și lăsându-i pre dânșii, s’au dus.

⁵Și mergând ucenicii lui de ceea parte, uitaseră să ià pâine.

⁶6 Iar Iisus le-au zis lor: căutați și vă păziți de aluatul Fariseilor și al Saducheiior.

⁷Iar ei cugetau întru sine, zicând: pâine n’am luat.

⁸Iar Iisus cunoscând aceasta le-au zis lor: ce cugetați întru voi, puțin credincioșilor, că n’ați luat pâine?

⁹Dar nu înțelegeți, nici vă aduceți aminte de cele cinci pâini la cele cinci mii, și câte coșuri ați luat?

¹⁰Nici de cele șapte pâini la cele patru mii, și câte coșnițe ați luat?

¹¹Cum nu înțelegeți, că nu pentru pâine am zis vouă să vă păziți de aluatul Fariseilor și al Saducheilor?

¹²Atunci au înțeles că nu de aluatul pâinei au zis lor să se păziască, ci de învățătura Fariseilor și a Saducheilor.

¹³Iar venind Iisus în părțile Chesariei lui Filip, au întrebat pre ucenicii săi zicând: cine’mi zic oamenii că sunt eu, Fiul Omului?

¹⁴Iar ei au zis: unii, Ioan Botezătorul; alții Ilie; iar alții Ieremia, sau unul din proroci.

¹⁵Zis-au lor Iisus: dar voi cine’mi ziceți că sunt?

¹⁶Și răspunzând Simon Petru, a zis: tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu.

¹⁷Și răspunzând Iisus, au zis lui: fericit ești Simone var Ionà, că trup și sânge nu ți-a descoperit ție, ci Tatăl meu cel din ceruri.

¹⁸Și eu zic ție, că tu ești Petru, și pre această piatră voiu zidì Biserica mea, și porțile iadului nu o vor biruì pre dânsa.

¹⁹Și’ți voiu dà ție cheile împărăției cerurilor, și ori ce vei legà pre pământ, va fi legat în ceruri, și ori ce vei dezlegà pre pământ, va fi dezlegat în ceruri.

²⁰Atunci au poruncit ucenicilor săi ca să nu spue nimănui că el este Hristos.

²¹De atunci au început Iisus a spune ucenicilor săi, că se cuvine lui a merge în Ierusalim, și multe a pătimì dela bătrâni și dela arhierei și dela cărturari, și a fi omorît, și a treia zi a învià.

²²Și luându’l pre el Petru, a început a’i stà lui împrotivă, zicând: milostiv fii ție Doamne; să nu fie ție aceasta.

²³Iar el întorcându-se, au zis lui Petru: mergi după mine, Satano! Sminteală îmi ești; că nu cugeți cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ce sunt ale oamenilor.

²⁴Atunci Iisus au zis ucenicilor săi: ori cine voește să vie după mine, să se lepede de sine, și să’și ià crucea sa, și să’mi urmeze mie.

²⁵Că cine va vreà să’și mântuiască sufletul său, pierde’l-va pre el; iar cine își va pierde sufletul său pentru mine, aflà’l-va pre el.

²⁶Că ce folos este omului de ar dobândì lumea toată, iar sufletul său își va pierde? Sau ce va dà omul schimb pentru sufletul său?

²⁷Că va să vie Fiul Omului întru slava Tatălui său, cu îngerii săi, și atunci va răsplătì fiecăruia după faptele lui.

²⁸Amin grăiesc vouă: sunt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gustà moarte până ce vor vedeà pre Fiul Omului venind întru împărăția sa.