Matei 17

¹Și după șase zile, au luat Iisus pre Petru și pre Iacov și pre Ioan fratele lui și i-au suit pre dânșii într’un munte înalt deosebi.

²Și s’au schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața lui ca soarele, iar hainele lui s’au făcut albe ca lumina.

³Și iată, s’au arătat lor Moisì și Ilie, împreună cu dânsul vorbind.

⁴Și răspunzând Petru a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă a fi aici; de voiești, să facem aici trei colibi: ție una și lui Moisì una și una lui Ilie.

⁵Și încă grăind el, iată, nor luminos i-a umbrit pre ei, și iată glas din nor, zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit, pre acesta să ascultați.

⁶Și auzind ucenicii, au căzut pre fețele sale și s’au spăimântat foarte.

⁷Și apropiindu-se Iisus, s’au atins de dânșii și au zis: sculați-vă și nu vă temeți.

⁸Și ridicându’și ochii lor, pre nimeni n’au văzut, fără numai pre Iisus singur.

⁹Și pogorându-se ei din munte, le-au poruncit lor Iisus, zicând: nimănui să nu spuneți vederea aceasta, până când Fiul Omului se va sculà din morți.

¹⁰Și l-au întrebat pre el ucenicii lui, zicând: dar ce zic Cărturarii, că Ilie trebue să vie mai ’nainte?

¹¹Iar Iisus răspunzând, au zis lor: Ilie adecă va venì mai înainte și va așezà toate.

¹²Iar grăiesc vouă, că Ilie a și venit, și nu l-au cunoscut pre dânsul, ci au făcut lui câte au voit; așà și Fiul Omului va să pătimească dela dânșii.

¹³Atunci au înțeles ucenicii că pentru Ioan Botezătorul le-au zis lor.

¹⁴Și venind ei la norod, s’a apropiat către dânsul un om, îngenunchind înaintea lui și zicând:

¹⁵Doamne, miluește pre fiul meu, că este lunatec și rău pătimește; că de multe ori cade în foc și de multe ori în apă.

¹⁶Și l-am adus pre dânsul la ucenicii tăi, și n’au putut să’l vindece pre el.

¹⁷Iar Iisus răspunzând, au zis: o neam necredincios și îndărătnic! Până când voiu fi cu voi? Până când voiu suferì pre voi? Aduceți’l pre el aici la mine.

¹⁸Și l-au certat pre el Iisus, și a ieșit dracul dintr’însul, și s’a tămăduit copilul din ceasul acela.

¹⁹Atunci apropiindu-se ucenicii către Iisus deosebi, au zis: pentruce noi n’am putut să’l scoatem pre el?

²⁰Iar Iisus au zis lor: pentru necredința voastră, că amin grăiesc vouă; de veți avea credință cât grăunțul de muștar, veți zice muntelui acestuia mută-te de aici acolo, și se va mutà, și nimic nu va fi vouă cu neputință.

²¹Că acest neam nu iese, fărà numai cu rugăciune și cu post.

²²Și întorcându-se ei în Galileea, le-au zis lor Iisus: va să se deà Fiul Omului în mâinile oamenilor,

²³Și’l vor omorî pre el, și a treia zi va învià. Și s’au întristat ei foarte.

²⁴Și venind ei în Capernaum, s’au apropiat cei ce luau dajdie de Petru, și au zis: Învățătorul vostru nu dă dajdie? Zis-a: adevărat.

²⁵Și când a intrat în casă, au apucat Iisus mai înainte de el, zicând: ce ți se pare, Simone? Împărații pământului dela cine iau dăjdii sau bir? Dela fiii lor, sau dela cei streini?

²⁶Grăit-a Petru lui: dela cei streini. Zis-au Iisus lui: iată dar că fiii sunt scutiți.

²⁷Dar ca să nu’i smintim pre dânșii, mergând la mare, aruncă undița, și peștele care vei prinde întâiu, ia’l și deschizând gura lui, vei aflà un statir; acela luându’l, dă’l lor pentru mine și pentru tine.