Matei 18

¹În ceasul acela s’au apropiat ucenicii către Iisus, grăind: oare cine este mai mare întru împărăția cerurilor?

²Și chemând Iisus un prunc, l-au pus pre el în mijlocul lor,

³Și au zis: amin grăesc vouă: de nu vă veți întoarce și să vă faceți ca pruncii, nu veți intrà întru împărăția cerurilor!

⁴Că cine se va smerì pre sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăția cerurilor.

⁵Și cine va primì pre un prunc ca acesta întru numele meu, pre mine mă primește.

⁶Iar cine va smintì pre unul dintr’acești mici, cari cred întru mine, mai de folos i-ar fi lui ca să’și spânzure o piatră de moară la grumazul lui și să se înnece întru adâncul mărei.

⁷Vai lumei de smintele! Că nevoe este să vie smintelele; dar vai omului aceluia prin care vine sminteala!

⁸Iar de te smintește pre tine mâna ta, sau piciorul tău, taie-le pre ele și le leapădă dela tine; mai bine îți este ție să intri în vieață șchiop sau ciung, decât două mâini sau două picioare având, să fii aruncat în focul cel veșnic.

⁹Și ochiul tău de te smintește pre tine, scoate’l pre el și’l aruncă dela tine; mai bine este ție cu un ochiu să intri în vieață, decât amândoi ochii având, să fii aruncat în gheena focului.

¹⁰Căutați să nu defăimați pre vre unul dintr’acești mai mici; că zic vouă: că îngerii lor în ceruri pururea văd fața Tatălui meu, care este în ceruri.

¹¹Că au venit Fiul Omului să mântuiască pre cel pierdut.

¹²Ce vi se pare vouă? De va aveà un om o sută de oi și se va rătăcì una dintr’însele, au nu lasă pre cele nouăzeci și nouă în munți, și mergând caută pre cea rătăcită?

¹³Și de i se va întâmplà s’o găsească pre ea, amin grăesc vouă, că se bucură de dânsa mai vârtos decât de cele nouăzeci și nouă, ce nu s’au rătăcit.

¹⁴Așà nu este voea înaintea Tatălui vostru celui din ceruri, ca să piară unul dintr’acești mici.

¹⁵Și de’ți va greșì ție fratele tău, mergi și’l mustră pre dânsul între tine și între el singur; deci, de te va ascultà, ai dobândit pre fratele tău.

¹⁶Iar de nu te va ascultà, mai ià împreună cu tine încă pre unul sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să steà tot graiul.

¹⁷Iar de nu’i va asculta pre ei, spune-l soborului; și de nu va ascultà nici de sobor, să’ți fie ție ca un păgân și vameș.

¹⁸Amin grăesc vouă: ori câte veți legà pre pământ, vor fi legate în cer; și ori câte veți dezlegà pre pământ, vor fi dezlegate în cer.

¹⁹Iarăși amin grăesc vouă, că dacă doi din voi se vor unì pre pământ pentru tot lucrul ce vor cere, va fi lor dela Tatăl meu, carele este în ceruri.

²⁰Că unde sunt doi sau trei adunați întru numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor.

²¹Atunci apropiindu-se către dânsul Petru, a zis; Doamne, de câte ori va greși mie fratele meu și voiu iertà lui? Au doară până de șapte ori?

²²Grăit-au Iisus lui: nu’ți zic ție: până de șapte ori, ci: până de șaptezeci de ori câte șapte.

²³Pentru aceasta asemănatu-s’a împărăția cerurilor, omului împărat, care a vrut să ià seama slugilor sale.

²⁴Și începând el a luà seamă, au adus la dânsul pre un datornic cu zece mii de talanți.

²⁵Dar neavând el să’i plătească, a poruncit domnul lui să’l vânză pre el și pre muierea lui și pre copii și toate câte aveà, și să plătească.

²⁶Deci căzând sluga aceea, se închinà lui, zicând: doamne, mai îngăduește-mă pre mine, si’ți voiu plătì ție tot.

²⁷Și milostivindu-se domnul slugei aceleia, l-a slobozit pre dânsul, și i-a iertat lui și datoria.

²⁸Iar ieșind sluga aceea, a aflat pre unul din soțiile sale, care erà dator lui o sută de dinari, și apucându’l pre el îl sugrumà, zicând: plătește’mi ce’mi ești dator.

²⁹Deci, căzând soția aceea la picioarele lui, îl rugà pre dânsul, zicând: mai îngăduește-mă pre mine și’ți voiu plătì.

³⁰Iar el n’a vrut, ci ducându’l l-a băgat în temniță până când va plătì datoria.

³¹Iar soțiile lui văzând cele ce s’au făcut, s’au întristat foarte, și venind au spus domnului lor toate cele ce s’au făcut.

³²Atunci chemându’l pre el domnul lui i-a zis lui: slugă vicleană, toată datoria aceea ți-am iertat ție, pentrucă m’ai rugat;

³³Dar ție nu ți se cădeà să’ți fie milă de soția ta, precum și mie mi-a fost milă de tine?

³⁴Și mâniindu-se domnul lui, l-a dat pre el muncitorilor, până ce va plătì toată datoria lui.

³⁵Așà și Tatăl meu cel ceresc va face vouă, de nu veți iertà fiecare fratelui său, din inimile voastre, greșalele lor.