Matei 19

¹Și a fost când au sfârșit Iisus cuvintele acestea, au trecut din Galileea și au venit în hotarele Iudeei, de ceea parte de Iordan.

²Și au mers după dânsul noroade multe și i-au vindecat pre ei acolo.

³Și au venit la dânsul Fariseii, ispitindu’l pre el și zicând lui: oare se cade omului să’și lase muierea sa pentru fiece pricină?

⁴Iar el răspunzând au zis lor: dar n’ați cetit, că cela ce au făcut dintâiu, bărbat și muiere i-au făcut pre ei?

⁵Și au zis: pentru aceasta va lăsà omul pre tatăl său și pre muma sa și se va lipì de muierea sa și vor fi amândoi un trup;

⁶Pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce au împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.

⁷Zis-au lui: dar cum Moisì a poruncit să i se deà carte de despărțire și s’o lase pre ea?

⁸Zis-au lor: Moisì după învârtoșarea inimei voastre a dat voie să vă lăsați muierile voastre; dar din început n’a fost așà.

⁹Iar eu grăesc vouă: oricine își va lăsà muierea sa, afară de cuvânt de curvie, și va luà alta, preacurvește; și cela ce va luà pre cea lăsată, preacurvește.

¹⁰Zis-au lui ucenicii lui: dacă așà este pricina omului cu muierea, nu este de folos a se însurà.

¹¹Iar el au zis lor: nu toți cuprind cuvântul acesta, ci celor ce s’a dat.

¹²Că sunt fameni, carii din pântecele maicei lor s’au născut așà; și sunt fameni, carii s’au scopit de oameni; și sunt fameni, carii singuri s’au scopit pre sine pentru împărăția cerurilor. Cela ce poate cuprinde, să cuprindă.

¹³Atunci s’au adus la dânsul prunci, ca să pue mâinile preste ei, și să se roage; iar ucenicii i-au certat pre ei.

¹⁴Dar Iisus au zis lor: Lăsați pruncii și nu’i opriți pre ei a venì la mine, că a unora ca acestora este împărăția cerurilor.

¹⁵Și punându’și preste ei mâinile, s’au dus de acolo.

¹⁶Și iată, un tânăr venind la el, a zis lui: Învățătorule bune, ce bine voiu face ca să am vieața de veci?

¹⁷Iar el au zis lui: ce’mi zici bun? Nimenea nu este bun, fără numai unul Dumnezeu; dar de voești să intri în vieață, păzește poruncile.

¹⁸Zis-a lui: care? Iar Iisus au zis: să nu ucizi, să nu preacurvești, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă;

¹⁹Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, și să iubești pre vecinul tău ca însuți pre tine.

²⁰Zis-a lui tânărul: toate acestea le-am păzit din tinerețele mele; ce încă îmi lipsește?

²¹Zis-au Iisus lui: de voești să fii desăvârșit, mergi, vindeți averile tale și le dă săracilor, și vei aveà comoară în cer, și vino, urmează mie.

²²Iar tânărul auzind cuvântul, s’a dus întristat, că aveà avuții multe.

²³Și Iisus au zis ucenicilor săi: amin grăesc vouă, că, cu anevoe va intrà bogatul întru împărăția cerurilor.

²⁴Și iarăși grăesc vouă: mai lesne este a trece cămila prin urechea acului, decât bogatul a intrà întru împărăția lui Dumnezeu.

²⁵Iar ucenicii lui auzind, s’au îngrozit foarte, zicând: dar cine poate să se mântuiască?

²⁶Iar Iisus căutând, au zis lor: la oameni aceasta este cu neputință, iar la Dumnezeu toate sunt cu putință.

²⁷Atunci răspunzând Petru, a zis lui: iată, noi am lăsat toate și am urmat ție; oare ce va fi nouă?

²⁸Iar Iisus au zis lor: amin grăesc vouă, că voi cei ce ați urmat mie, întru a doua naștere, când va ședeà Fiul Omului pre scaunul slavei sale, veți ședeà și voi pre douăsprezece scaune, judecând pre cele douăsprezece seminții ale lui Israil.

²⁹Și tot cel ce a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau muiere, sau feciori, sau holde pentru numele meu, însutit va luà, și vieață veșnică va moștenì.

³⁰Și mulți dintâiu vor fi pre urmă, și de pre urmă întâiu.