Matei 20

¹Că asemenea este împărăția cerului, omului stăpân al casei, care a ieșit dis de dimineață să tocmească lucrători la via sa.

²Și tocmindu-se cu lucrătorii câte un dinar pe zi, i-a trimis pre ei în via sa.

³Și ieșind la al treilea ceas, a văzut pre alții stând în târg fără de lucru,

⁴Și a zis și acelora: mergeți și voi în vie, și ce va fi cu dreptul, voiu dà vouă; iar ei au mers.

⁵Iarăși ieșind întru al șaselea și întru al nouălea ceas, a făcut asemenea.

⁶Iar întru al unsprezecelea ceas ieșind, aflat-a pre alții stând fără de lucru, și a zis lor: ce ați stat aici toată ziua fără de lucru?

⁷Zis-au lui: că nimenea pre noi nu ne-a tocmit. Zis-a lor: mergeți și voi în via mea, și ce va fi cu dreptul veți luà.

⁸Iar dacă s’a făcut seară, a zis domnul viei către ispravnicul său: chiamă pre lucrători și le dă lor plata, începând dela cei de pre urmă până la cei dintâiu.

⁹Deci venind cei dela al unsprezecelea ceas, au luat câte un dinar.

¹⁰Iar venind cei dintâiu, socoteau că vor luà mai mult, și au luat și ei câte un dinar.

¹¹Iar după ce au luat, răpștiau împrotiva stăpânului casei, zicând:

¹²Acești de pre urmă un ceas au lucrat, și i-ai făcut pre dânșii întocmai cu noi, cari am purtat greutatea zilei și zăduful.

¹³Iar el răspunzând, a zis unuia dintr’înșii: prietene, nu’ți fac ție strâmbătate; au nu un dinar te-ai tocmit cu mine.

¹⁴Ia’ți al tău și mergi; voesc și acestuia de pre urmă să’i dau ca și ție.

¹⁵Au doară nu mi se cade să fac eu ce voiu vreà cu ale mele? Au este ochiul tău viclean, pentrucă eu sunt bun?

¹⁶Așà vor fi cei de pre urmă întâiu, și cei dintâiu pre urmă, că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.

¹⁷Și suindu-se Iisus în Ierusalim, au luat pre cei doisprezece ucenici, deosebi, pre cale, și le-au zis lor:

¹⁸Iată, ne suim în Ierusalim și Fiul Omului se va dà arhiereilor și Cărturarilor, și’l vor judecà pre el spre moarte.

¹⁹Și’l vor dà pre el neamurilor ca să’l batjocorească, și să’l bată, și să’l răstigniască, și a treia zi va învià.

²⁰Atunci s’a apropiat către dânsul muma fiilor lui Zevedei, împreună cu fiii săi, închinându-se și cerând oarece dela dânsul.

²¹Iar el au zis ei: ce voești? Zis-a lui: zì ca să șează acești doi fii ai mei, unul deadreapta ta și altul deastânga ta, întru împărăția ta.

²²Iar Iisus răspunzând, au zis: nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul, care voiu să’l beau eu, și cu botezul cu care eu mă botez să vă botezați? Zis-au lui: putem.

²³Și au grăit lor: paharul meu cu adevărat veți beà, și cu botezul cu care eu mă botez, vă veți botezà; dar a ședeà deadreapta mea și deastânga mea, nu este al meu a dà, ci celor ce s’au gătit dela Tatăl meu.

²⁴Și auzind cei zece, s’au mâniat pentru cei doi frați.

²⁵Iar Iisus chemându’i pre dânșii, au zis: știți că domnii păgânilor îi domnesc pre ei și cei mari îi stăpânesc pre dânșii.

²⁶Iar între voi nu va fi așà; ci, care dintre voi va vrea să fie mai mare, să fie vouă slugă.

²⁷Și care dintre voi va vreà să fie întâiu, să fie vouă slugă;

²⁸Precum și Fiul Omului n’au venit să’i slujiască lui, ci să slujiască și să’și dea sufletul său răscumpărare pentru mulți.

²⁹Și ieșind ei din Ierihon, a mers după dânsul norod mult.

³⁰Și iată, doi orbi șezând lângă cale, auzind că Iisus trece, au strigat, grăind: miluește-ne pre noi, Doamne, Fiul lui David.

³¹Iar norodul i-au certat pre dânșii ca să tacă, dar ei mai tare strigau, grăind: miluește-ne pre noi, Doamne, Fiul lui David.

³²Și stând Iisus, i-au strigat pre dânșii și le-au zis: ce voiți să vă fac vouă?

³³Zis-au lui: Doamne, să se deșchiză ochii noștri.

³⁴Și făcându’i-se milă lui Iisus, s’au atins de ochii lor, și îndată au văzut cu ochii lor, și au mers după dânsul.