Matei 21

¹Și când s’au apropiat de Ierusalim, și au venit în Vithfaghi, la muntele Maslinilor, atunci Iisus au trimis doi ucenici,

²Zicându-le lor: mergeți în satul care este înaintea voastră, și numai decât veți găsì o asină legată, și mânz cu dânsa; deslegându-o, aduceți-o la mine.

³Și de va zice vouă cinevà cevà, veți zice, că acestea Domnului trebuesc, și numai decât le va trimite pre ele.

⁴Iar acestea toate s’au făcut, ca să se plinească ceeace s’a zis prin prorocul ce zice:

⁵Ziceți fetei Sionului: iată, Împăratul tău vine la tine blând și șezând pre asină și pre mânz, fiul celei de supt jug.

⁶Și mergând ucenicii, au făcut precum le-au poruncit lor Iisus.

⁷Au adus asina și mânzul, și au pus deasupra lor veșmintele sale, și au șezut pre dânsele.

⁸Iar cei mai mulți din norod așterneau veșmintele lor pre cale, și alții tăiau stâlpări din copaci și le așterneau pre cale.

⁹Iar noroadele cele ce mergeau înainte și cele ce veneau pre urmă, strigau, zicând: osanà Fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului! Osanà întru cei de sus!

¹⁰Și intrând el în Ierusalim, s’a cutremurat toată cetatea, zicând: cine este acesta?

¹¹Iar noroadele ziceau: acesta este Iisus, prorocul cel din Nazaretul Galileei.

¹²Și au intrat Iisus în biserica lui Dumnezeu și au scos pre toți cei ce vindeau și cumpărau în biserică, și mesele schimbătorilor de bani le-au răsturnat, și scaunele celor ce vindeau porumbei,

¹³Și au zis lor: scris este: casa mea casă de rugăciune se va chemà; iar voi o ați făcut pre dânsa peșteră, tâlharilor.

¹⁴Și au venit la dânsul în biserică, orbi și șchiopi, și i-au vindecat pre ei.

¹⁵Iar văzând Arhiereii și Cărturarii minunile care au făcut, și pruncii strigând în biserică și zicând: Osanà Fiului lui David! S’au mâniat.

¹⁶Și i-au zis lui: auzi ce zic aceștia? Iar Iisus au zis lor: adevărat. Au niciodată n’ați cetit, că din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă?

¹⁷Și lăsându’i pre ei, au ieșit afară din cetate, la Vitania, și s’au sălășluit acolo.

¹⁸Iar a doua zi întorcându-se în cetate, au flămânzit.

¹⁹Și văzând un smochin lângă cale, au venit la dânsul, și n’au aflat nimic într’însul, fără numai frunze, și au zis lui: de acum să nu se mai facă din tine rod în veci. Și îndată s’a uscat smochinul.

²⁰Și văzând ucenicii s’au minunat, zicând: cum îndatăș s’a uscat smochinul!

²¹Și răspunzând Iisus, au zis lor: amin zic vouă: de veți aveà credință și nu vă veți îndoì, nu numai cea a smochinului veți face, ci și muntelui acestuia de veți zice: ridică-te și te aruncă în mare, va fi;

²²Și toate, ori câte veți cere întru rugăciune, crezând, veți luà.

²³Și venind el în biserică, au mers la dânsul când învățà, arhiereii și bătrânii norodului, zicând: cu ce putere faci acestea? Și cine ți-a dat ție puterea aceasta?

²⁴Și răspunzând Iisus, au zis lor: întrebà-voiu și eu pre voi un cuvânt, pre care, de mi’l veți spune mie, și eu voiu spune vouă cu ce putere fac acestea.

²⁵Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer, sau dela oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: de vom zice: din cer, va zice nouă: dar pentru ce n’ați crezut lui?

²⁶Iar de vom zice: dela oameni, ne temem de norod, că toți au pre Ioan ca pre un proroc.

²⁷Și răspunzând lui Iisus, au zis: nu știm. Zis-au lor și el: nici eu nu voiu spune vouă cu ce putere fac acestea.

²⁸Dar ce vi se pare vouă? Un om aveà doi feciori, și mergând la cel dintâiu, i-a zis: fiule, mergi astăzi de lucrează în via mea.

²⁹Iar el răspunzând, a zis: nu voiu; iar mai pre urmă căindu-se, a mers.

³⁰Și mergând la celalt, a zis așijderea. Iar el răspunzând, a zis: eu doamne, voiu merge, și n’a mers.

³¹Care dintr’acești doi a făcut voea tatălui său? Zis-au lui: cel dintâiu. Zis-au lor Iisus: amin zic vouă, că vameșii și curvele merg mai înainte de voi întru împărăția lui Dumnezeu.

³²Că a venit la voi Ioan, în calea dreptăței, și n’ați crezut lui; iar vameșii și curvele au crezut lui, dar voi văzând nu v’ați căit după aceea, ca să credeți lui.

³³Ascultați altă pildă: un om erà stăpân al casei, care a sădit vie și o a îngrădit împrejur cu gard, și a săpat într’însa teasc, și a zidit turn, și o a dat lucrătorilor, și s’a dus departe,

³⁴Iar când s’a apropiat vremea roadelor, a trimis pre slugile sale la lucrători, ca să ià rodurile ei.

³⁵Dar lucrătorii prinzând pre slugile lui, pre unul l-au bătut, iar pre altul l-au omorît, iar pre altul cu pietre l-au ucis.

³⁶Iarăș a trimis și pre alte slugi mai multe decât cele dintâiu și le-a făcut și acelora așijderea.

³⁷Iar mai pre urmă a trimis la ei pre fiul său, zicând: se vor rușinà de fiul meu.

³⁸Însă lucrătorii văzând pre fiul, au zis întru sine: acesta este moștenitorul; veniți să’l omorîm pre el și să stăpânim moștenirea lui.

³⁹Și prinzându’l pre el, l-au scos afară din vie și l-au omorît.

⁴⁰Deci, când va venì domnul viei, ce va face lucrătorilor acelora?

⁴¹Zis-au lui: pre cei răi, cu rău îi va pierde și via o va dà altor lucrători, carii vor dà lui rodurile la vremea lor.

⁴²Zis-au lor Iisus: au nici odinioară n’ați cetit în Scripturi: piatra pre care nu o au băgat în seamă ziditorii, aceasta s’a făcut în capul unghiului, dela Domnul s’a făcut aceasta, și este minunată întru ochii noștri?

⁴³Pentru aceea zic vouă, că se va luà dela voi împărăția lui Dumnezeu, și se va dà neamului care va face rodurile ei.

⁴⁴Și cel ce va cădeà preste piatra aceasta, se va sfărâmà; iar preste care va cădeà ea, îl va spulberà.

⁴⁵Și auzind Arhiereii și Fariseii pildele lui, au cunoscut că pentru dânșii grăiește;

⁴⁶Și căutând să’l prinză pre el, s’au temut de norod, de vreme ce ca pre un proroc îl aveà pre el.