Matei 22

¹Și răspunzând Iisus, iarăși au grăit lor în pilde, zicând:

²Asemănatu-s’a împărăția cerului, omului împărat, care a făcut nuntă fiului său.

³Și a trimis pre slugile sale să cheme pre cei chemați la nuntă, dar nu vreau să vie.

⁴Iarăși a mai trimis pre alte slugi, zicând: ziceți celor chemați: iată că am gătit prânzul meu; juncii mei și cele hrănite ale mele s’au junghiat și toate sunt gata; veniți la nuntă.

⁵Dar ei nebăgând în seamă, s’au dus: unul la holda sa, altul la neguțătoria sa;

⁶Iar ceilalți prinzând pre slugile lui, i-au pedepsit și i-au omorît pre ei.

⁷Și auzind împăratul acela, s’a mâniat; și trimițând oștile sale, a pierdut pre ucigașii aceia și cetatea lor o a ars.

⁸Atunci a zis slugilor sale: iată nunta este gata, dar cei chemați n’au fost vrednici.

⁹Deci mergeți la răspântiile căilor, și pre câți veți aflà, chemați’i la nuntă.

¹⁰Și ieșind slugile acelea la răspântii, au adunat pre toți câți au aflat și buni și răi; și s’a umplut nunta de cei ce ședeau.

¹¹Iar împăratul intrând să vază pre cei ce ședeau, văzut-a acolo pre un om, care nu erà îmbrăcat în haină de nuntă.

¹²Și i-a zis lui: prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Iar el tăceà.

¹³Atunci împăratul a zis slugilor: legându’i lui mâinile și picioarele, luați’l pre dânsul, și’l aruncați întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea și scârșnirea dinților;

¹⁴Că mulți sunt chemați, dar puțini aleși.

¹⁵15 Atunci mergând Fariseii, sfat au făcut ca să’l prinză pre el în cuvânt.

¹⁶Și au trimis pre ucenicii lor împreună cu Irodianii, zicând: Învățătorule, știm că adevărat ești, și calea lui Dumnezeu întru adevăr înveți, și nu’ți este ție grije de nimenea, că nu cauți în fața oamenilor.

¹⁷Deci spune nouă: ce ți se pare ție? Se cade a dà dajdie Chesarului, sau nu?

¹⁸Iar Iisus cunoscând vicleșugul lor, au zis: ce mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați’mi mie banul dajdiei.

¹⁹Iar ei au adus lui un dinar.

²⁰Și au zis lor: al cui este chipul acesta și scriptura cea de pre el?

²¹Zis-au lui: ale Chesarului. Atunci au zis lor: dați dar înapoi pre cele ce sunt ale Chesarului, Chesarului, și pre cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.

²²Și auzind s’au mirat, și lăsându’l pre el s’au dus.

²³Într’aceea zi au venit la dânsul Saducheii, cari zic, că nu este înviere, și l-au întrebat pre el, zicând:

²⁴Învățătorule, Moisì a zis: de va murì cinevà neavând feciori, să ià fratele lui pre muierea lui și să ridice sămânța fratelui său.

²⁵Deci erau la noi șapte frați, și cel dintâiu însurându-se a murit, și neavând sămânță, a lăsat pre muierea sa fratelui său.

²⁶Așijderea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea.

²⁷Iar mai pre urmă de toți a murit și muierea.

²⁸Deci la înviere, a căruia dintr’acei șapte va fi muiere? Că toți o au avut pre ea.

²⁹Iar Iisus răspunzând, au zis lor: vă rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu;

³⁰Că la înviere nici se însoară nici se mărită, ci ca îngerii lui Dumnezeu în cer sunt.

³¹Iar pentru învierea morților, au n’ați cetit ceea ce s’a zis vouă dela Dumnezeu, grăind:

³²Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? Nu este Dumnezeu, Dumnezeu al morților, ci al viilor.

³³Și auzind noroadele, se mirau de învățătura lui.

³⁴Iar Fariseii auzind că au astupat gurile Saducheilor, s’au adunat împreună.

³⁵Și l-a întrebat pre el unul din ei, învățător de lege, ispitindu’l pre el și zicând:

³⁶Învățătorule, care poruncă este mai mare în lege?

³⁷Iar Iisus au zis lui: să iubești pre Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este întâi și mai mare poruncă.

³⁸Iar a doua asemenea acesteea: să iubești pre aproapele tău ca însuți pre tine.

³⁹Într’aceste două porunci, toată legea și prorocii atârnă.

⁴⁰Și fiind adunați Fariseii, i-au întrebat pre ei Iisus, zicând:

⁴¹Ce vi se pare vouă de Hristos? Al cui fiu este? Zis-au lui: al lui David.

⁴²Zis-au lor: dar cum David cu Duhul îl numește pre el Domn? zicând:

⁴³Zis-au Domnul Domnului meu: șezi deadreapta mea, până ce voiu pune pre vrăjmașii tăi așternut picioarelor tale.

⁴⁴Deci dacă David îl numește pre el Domn, cum fiu al lui este?

⁴⁵Și nimenea nu puteà să răspunză lui cuvânt, nici a mai îndrăznit cinevà dintr’acea zi să’l mai întrebe pre el.