SCRIPTURĂ · BIBLIA 1914
Matei 23:1–39
1Atunci Iisus au grăit noroadelor și ucenicilor săi zicând:
2Pre scaunul lui Moisì au șezut Cărturarii și Fariseii.
3Deci toate câte vor zice vouă să păziți, păziți și faceți, iar după lucrurile lor nu faceți, că ei zic și nu fac.
4Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat, și le pun pre umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul lor nu vor să le miște pre ele.
5Și toate lucrurile lor le fac ca să se vază de oameni, că’și lățesc filacteriile lor, și’și măresc ceprazele hainelor lor,
6Și iubesc șederile cele mai întâiu la ospățuri, și scaunele cele mai de sus în sinagoguri,
7Și închinăciunile prin târguri, și a se chemà de oameni: ravì, ravì;
8Iar voi să nu vă numiți ravì, că unul este Dascălul vostru, Hristos, iar voi toți frați sunteți.
9Și tată să nu chemați vouă pre pământ, că unul este Tatăl vostru cel din ceruri.
10Nici să vă numiți: învățători, că unul este Învățătorul vostru, Hristos.
11Iar cel ce este mai mare între voi, să fie vouă slugă;
12Că cel ce se va înălțà pre sine, se va smerì, și cel ce se va smerì pre sine, se va înălțà.
13Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor fățarnici! Că mâncați casele văduvelor, făcând rugăciuni lungi, întru fățărie, pentru aceasta mai multă osândă veți luà.
14Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor fățarnici! Că închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, nici pre cei ce vor să intre nu’i lăsați.
15Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor fățarnici! Că încungiurați marea și uscatul ca să faceți un nemernic, și dacă se face, îl faceți pre el fiu gheenei îndoit decât pre voi.
16Vai vouă, povățuitori orbi, care ziceți: că cel ce se va jurà pre biserică, nimic nu este; iar cel ce se va jurà pre aurul bisericei, vinovat este.
17Nebuni și orbi! Că ce este mai mare? Aurul, sau biserica care sfințește pre aur?
18Și: cel ce se va jurà pre altar nimic nu este; iar cel ce se va jurà pre darul ce este deasupra lui, vinovat este.
19Nebuni și orbi! Că ce este mai mare? Darul, sau altarul care sfințește pre dar?
20Deci, cela ce se jură pre altar, se jură pre el și pre toate cele ce sunt deasupra lui.
21Și cela ce se jură pre biserică, se jură pre ea și pre cela ce locuește într’însa.
22Și cela ce se jură pre cer, se jură pre scaunul lui Dumnezeu și pre cela ce șeade pre el.
23Vai vouă, cărturarilor și Fariseilor fățarnici! Că zeciuiți izma și mărarul și chimenul, și ați lăsat cele mai grele ale legei: judecata și mila și credința; acestea se cădeà să le faceți, și acelea să nu le lăsați.
24Povățuitori orbi, cari strecurați țânțarul și înghițiți cămila.
25Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor fățarnici! Că curățiți partea cea din afară a paharului și a blidului, iar dinlăuntru sunt pline de răpire și de nedreptate.
26Farisee oarbe, curățește întâi partea cea dinlăuntru a paharului și a blidului, ca să fie și cea dinafară curată.
27Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor fățarnici! Că vă asemănați mormânturilor celor văruite, care din afară se arată frumoase, iar dinlăuntru sunt pline de oasele morților și de toată necurăția.
2828 Așà și voi: dinafară vă arătați drepți oamenilor, iar dinlăuntru sunteți plini de fățărie și fărădelege.
29Vai vouă, Cărturarilor și Fariseilor fățarnici! Că zidiți mormânturile prorocilor și împodobiți gropile drepților.
30Și ziceți: de am fi fost în zilele părinților noștri, n’am fi fost părtași lor întru sângele prorocilor.
31Drept aceea, înșivă mărturisiți de voi, că sunteți fii ai celor ce au omorît pre proroci.
32Și voi umpleți măsura părinților voștri.
33Șerpi, pui de năpârci, cum veți scăpà de judecata gheenei?
34Pentru aceasta, iată, eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari și dintre dânșii veți ucide și veți răstignì, și dintre dânșii veți bate în soboarele voastre, și’i veți gonì din oraș în oraș.
35Ca să vină asupra voastră tot sângele drept, care s’a vărsat pre pământ, dela sângele lui Avel celui drept, până la sângele Zahariei fiul Varahiei, pre care l-ați omorît între biserică și între altar.
36Amin grăesc vouă: vor venì acestea toate preste neamul acesta.
37Ierusalime, Ierusalime, cela ce ai omorît pre proroci și ai ucis cu pietre pre cei trimiși la tine, de câte ori am vrut să adun pre fiii tăi, în ce chip adună găina puii săi supt aripi, și n’ați vrut!
38Iată, se lasă vouă casa voastră pustie.
39Că zic vouă: de acum nu mă veți mai vedeà, până când veți zice: bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului.
Matei 23:1–39 · Biblia 1914 (selecție de 66 de cărți) (B1914)
Deschideți întregul capitolREFLECȚIE EDITORIALĂ · NU SCRIPTURĂ
Înainte de a merge mai departe
Isus pune la îndoială autoritatea religioasă care îi împovărează pe alții în timp ce caută să fie recunoscut. Cuvintele sale ascuțite numesc dreptatea, îndurarea și fidelitatea ca preocupări neglijate. Citiți acest lucru ca pe un control al conduitei religioase, nu ca pe un motiv de a înjosi un întreg popor.
Citește din nou pasajul dacă vrei. Observați ce cuvânt, acțiune sau întrebare rămâne cu voi. Puteți termina o lectură fără a fi terminat de gândire despre asta.
UN MOMENT DE REFLECȚIE
De unde distinge Isus înfățișarea publică de responsabilitatea vie? Ce obicei al tău aduce asta la îndoială?
UN LOC PENTRU CUVINTELE TALE
Un gând de păstrat.
Salvat numai în acest browser pe acest dispozitiv. Cuvintele tale nu sunt trimise la noi. Curățarea datelor browser-ului elimină aceste note.
Scrieți câteva cuvinte când sunteți gata.
Progresul se păstrează în acest browser, separat de aplicație.