Matei 24

¹Și ieșind Iisus din biserică mergeà, și s’au apropiat către dânsul ucenicii lui ca să’i arăte lui zidirile bisericei.

²Iar Iisus au zis lor: vedeți acesteà toate? Amin grăesc vouă: nu va rămâne aici piatră pre piatră, care să nu se risipească.

³Și șezând el pre muntele Maslinilor, s’au apropiat către dânsul ucenicii lui, deosebi, zicând: spune nouă, când vor fi acestea? Și care este semnul venirei tale și al sfârșitului veacului?

⁴Și răspunzând Iisus au zis lor: căutați să nu vă amăgiască cinevà pre voi;

⁵Că mulți vor venì întru numele meu, zicând: eu sunt Hristos, și pre mulți vor înșelà.

⁶Și aveți să auziți răsboaie și vești de răsboaie. Căutați să nu vă spăimântați,

⁷Că se cuvine toate acestea să fie; ci încă nu va fi atunci sfârșitul.

⁸Că se va sculà neam preste neam, și împărăție preste împărăție, și vor fi foamete și ciumă și cutremure pre alocurea. Ci acestea toate vor fi începătură a durerilor.

⁹Atunci vă vor dà pre voi în necazuri, și vă vor omorî pre voi, și veți fi urîți de toate neamurile pentru numele meu.

¹⁰Și atunci se vor smintì mulți, și se vor vinde unul pre altul, și se vor urî unul pre altul.

¹¹Și mulți proroci mincinoși se vor sculà și vor înșelà pre mulți.

¹²Și pentru înmulțirea fărădelegei, va răcì dragostea multora;

¹³Dar cela ce va răbdà până în sfârșit, acela se va mântuì.

¹⁴Și se va propoveduì această evanghelie a împărăției întru toată lumea, întru mărturie la toate neamurile; și atunci va venì sfârșitul.

¹⁵Deci când veți vedeà urîciunea pustiirei, care s’a zis prin Daniil prorocul, stând în locul cel sfânt (cela ce citește să înțeleagă).

¹⁶Atunci cei din Iudeea să fugă la munți;

¹⁷Și cel ce va fi pre casă, să nu se pogoare să ià cevà din casa sa;

¹⁸Și cel ce va fi în câmp, să nu se întoarcă înapoi să’și ià haina sa.

¹⁹Iar vai! celor ce vor aveà în pântece și celora ce vor aplecà în zilele acelea!

²⁰Ci rugați-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.

²¹Că va fi atunci necaz mare, care n’a fost din începutul lumei până acum, nici va fi.

²²Și de nu s’ar fi scurtat zilele acelea, nu s’ar fi mântuit tot trupul, dar pentru cei aleși se vor scurtà zilele acelea.

²³Atunci de va zice vouă cinevà: iată aici este Hristos, sau acolo, să nu credeți.

²⁴Că se vor sculà hristoși mincinoși și proroci mincinoși, și vor dà semne mari și minuni, cât să amăgiască de va fi cu putință, și pre cei aleși.

²⁵Iată mai înainte am spus vouă.

²⁶Deci de vor zice vouă: iată în pustie este, să nu ieșiți; iată în cămări, să nu credeți.

²⁷Că precum iese fulgerul dela răsărit și se arată până la apus, așà va fi și venirea Fiului Omului;

²⁸Că unde va fi trupul cel mort, acolo se vor adunà vulturii.

²⁹Însă îndată după necazul acelor zile, soarele se va întunecà, și luna nu’și va dà lumina sa, și stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor se vor clătì.

³⁰Și atunci se va arătà semnul Fiului Omului pre cer, și atunci vor plânge toate semințiile pământului; și vor vedeà pre Fiul Omului venind pre norii cerului, cu putere și cu slavă multă.

³¹Și va trimite pre îngerii săi cu glas mare de trâmbiță, și vor adunà pre cei aleși ai lui din cele patru vânturi, dela marginile cerurilor până la marginile lor.

³²Iar dela smochin vă învățați pildă: când mlădița lui este moale și înfrunzește, știți că aproape este vara.

³³Așà și voi, când veți vedeà acestea toate, să știți că aproape este lângă uși.

³⁴Amin grăiesc vouă: nu va trece neamul acesta, până când toate acestea vor fi.

³⁵Cerul și pământul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece.

³⁶Iar de ziua aceea și ceasul, nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, fără numai Tatăl meu singur.

³⁷Că precum a fost în zilele lui Noe, așà va fi și venirea Fiului Omului.

³⁸Și precum erà în zilele cele mai înainte de potop: mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua întru care a intrat Noe în corabie.

³⁹Și n’au știut până când a venit potopul și a luat pre toți; așà va fi și venirea Fiului Omului.

⁴⁰Atunci, doi de vor fi în câmp, unul se va luà și unul se va lăsà.

⁴¹Două măcinând la moară, una se va luà și una se va lăsà.

⁴²Deci priveghiați, că nu știți în care ceas Domnul vostru va venì.

⁴³Iar aceasta să știți, că de ar ști stăpânul casei în care ceas va venì furul, ar fi priveghiat și n’ar fi lăsat să’i sape casa lui.

⁴⁴Pentru aceasta și voi fiți gata, că în ceasul care nu gândiți, Fiul Omului va venì.

⁴⁵Oare, cine este sluga cea credincioasă și înțeleaptă, pre care l-a pus domnul său peste slugile sale ca să le deà lor hrană la vreme?

⁴⁶Fericită este sluga aceea pre care venind domnul său îl va aflà făcând așà.

⁴⁷Amin grăiesc vouă, că preste toate averile sale îl va pune pre el.

⁴⁸Iar de va zice acea slugă rea întru inima sa: zăbovește domnul meu a venì,

⁴⁹Și va începe a bate pre soțiile sale și a mâncà și a beà cu bețivii,

⁵⁰Venì-va domnul slugei aceea în ziua întru care nu’l așteaptă, și în ceasul întru care nu știe,

⁵¹Și’l va tăia pre el în două, și partea lui cu fățarnicii o va pune. Acolo va fi plângerea și scârșnirea dinților.