Matei 25

¹Atunci se va asemănà împărăția cerurilor cu zece fecioare, care luându’și candelele sale, au ieșit întru întîmpinarea mirelui.

²Și cinci dintre ele erau înțelepte, iar cinci nebune.

³Cele nebune luându’și candelele sale, n’au luat cu sine untdelemn;

⁴Iar cele înțelepte au luat untdelemn în vasele sale, cu candelele sale.

⁵Și zăbovindu-se mirele, au dormitat toate și au adormit.

⁶Iar la miezul nopței s’a făcut strigare: iată mirele vine! Ieșiți întru întâmpinarea lui.

⁷Atunci s’au sculat toate fecioarele acelea și și-au împodobit candelele sale.

⁸Iar cele nebune au zis celor înțelepte: dați-ne nouă din untuldelemn al vostru, că se sting candelele noastre.

⁹Și au răspuns cele înțelepte, zicând: nu cumvà nu ne va ajunge nouă și vouă, ci mai bine mergeți la cei ce vând și vă cumpărați vouă.

¹⁰Iar mergând ele să cumpere, venit-a mirele, și cele ce erau gata, au intrat cu el la nuntă, și s’a închis ușa.

¹¹Iar mai pre urmă au venit și celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deșchide nouă.

¹²Iar el răspunzând a zis: Amin zic vouă: nu vă știu pre voi.

¹³Drept aceea priveghiați, că nu știți ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului va venì.

¹⁴Că în ce chip un om ducându-se departe, a chemat slugile sale și le-a dat lor avuția sa;

¹⁵Și unuia i-a dat cinci talanți, iar altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia dupre puterea lui, și s’a dus îndată.

¹⁶Și plecând cel ce luase cinci talanți, a neguțătorit cu dânșii și a făcut alți cinci talanți.

¹⁷Așijderea și cel cu doi, a dobândit și acesta alți doi.

¹⁸Iar cel ce luase unul, ducându-se a săpat în pământ și a ascuns argintul domnului său.

¹⁹Iar după multă vreme a venit domnul slugilor acelora și a făcut socoteală cu dânșii.

²⁰Și venind cel ce a luat cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: doamne, cinci talanți mi-ai dat mie: iată, alți cinci talanți am dobândit cu ei.

²¹Zis-a lui domnul său: bine, slugă bună și credincioasă; preste puține ai fost credincios, preste multe te voiu pune; intră întru bucuria domnului tău.

²²Și venind și cel ce a luat doi talanți, a zis: doamne, doi talanți mi-ai dat mie; iată, alți doi talanți am dobândit cu ei.

²³Zis-a lui domnul său: bine, slugă bună și credincioasă; preste puține ai fost credincios, preste multe te voiu pune; intră întru bucuria domnului tău.

²⁴Și venind și cel ce a luat un talant, a zis: doamne, te-am știut că ești om aspru, seceri unde n’ai semănat și aduni de unde n’ai risipit.

²⁵Și temându-mă, m’am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai al tău.

²⁶Și răspunzând domnul său, i-a zis lui: slugă vicleană și leneșe, ai știut că secer unde n’am semănat, și adun de unde n’am risipit?

²⁷Pentru aceasta dar se cuveneà să fi dat argintul meu schimbătorilor, și venind eu aș fi luat al meu cu dobândă.

²⁸Luați, dar, dela el talantul, și’l dați celui ce are zece talanți;

²⁹Că tot celui ce are, i se va dà și’i va prisosi, iar dela cel ce n’are, și ceeace i se pare că are, i se va luà dela dânsul;

³⁰Și pre sluga cea netrebnică, aruncati’l întru întunerecul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea și scârșnirea dinților.

³¹Iar când va venì Fiul Omului întru slava sa, și toți sfinții îngeri cu dânsul, atunci va ședeà pre scaunul slavei sale.

³²Și se vor adunà înaintea lui toate limbile, și’i va despărțì pre dânșii unul de altul, precum desparte păstorul oile din iezi.

³³Și va pune oile deadreapta sa, iar iezii deastânga.

³⁴Atunci va zice împăratul celor deadreapta lui: veniți binecuvântații Părintelui meu, moșteniți împărăția care este gătită vouă dela întemeierea lumei.

³⁵Că am flămânzit și mi-ați dat de am mâncat, am însetat și mi-ați dat de am băut, strein am fost și m’ați primit,

³⁶Gol și m’ați îmbrăcat, bolnav am fost și m’ați cercetat, în temniță am fost și ați venit la mine.

³⁷Atunci vor răspunde lui drepții, zicând: Doamne când te-am văzut flămând și te-am hrănit? Sau însetat și ți-am dat de ai băut?

³⁸Sau când te-am văzut strein și te-am primit? Sau gol și te-am îmbrăcat?

³⁹Sau când te-am văzut bolnav, sau în temniță și am venit la tine?

⁴⁰Și răspunzând împăratul, va zice lor: amin zic vouă: întru cât ați făcut unuia dintr’acești frați ai mei prea mici, mie ați făcut.

⁴¹Atunci va zice și celor deastânga lui: duceți-vă dela mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui,

⁴²Că am flămânzit și nu mi-ați dat să mănânc, am însetat și nu mi-ați dat să beau,

⁴³Strein am fost și nu m’ați primit, gol și nu m’ați îmbrăcat, bolnav și în temniță și nu m’ați cercetat pre mine.

⁴⁴Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne când te-am văzut flămând, sau însetat, sau strein, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și n’am slujit ție?

⁴⁵Atunci va răspunde lor, zicând: amin grăesc vouă: întru cât n’ați făcut unuia dintr’acești prea mici, nici mie n’ați făcut.

⁴⁶Și vor merge aceștia în muncă veșnică, iar drepții în vieața veșnică.