Matei 26

¹Și a fost când au săvârșit Iisus toate cuvintele acestea, au zis ucenicilor săi:

²Știți că după două zile paștile vor fi, și Fiul Omului se va dà să se răstignească.

³Atunci s’au adunat Arhiereii și Cărturarii și bătrânii norodului în curtea arhiereului, ce se numeà Caiafa.

⁴Și sfat au făcut să prinză pre Iisus cu vicleșug și să’l omoare.

⁵Și ziceau: nu în ziua praznicului, ca să nu se facă turburare întru norod.

⁶Iar fiind Iisus în Vitania, în casa lui Simon leprosul,

⁷Venit-a la dânsul o muiere având un alavastru cu mir de mult preț, și l-a turnat pre capul lui, șezând el.

⁸Iar ucenicii lui văzând, le-au părut rău, zicând: pentruce se făcu această pagubă?

⁹Că se puteà vinde acest mir drept mult și să se deà săracilor.

¹⁰Iar Iisus știind, au zis lor: pentruce faceți supărare muierei? Că bun lucru a făcut cu mine;

¹¹Că pre săraci pururea îi aveți cu voi, iar pre mine nu mă aveți pururea;

¹²Că vărsând aceasta mirul acesta pre trupul meu, spre îngroparea mea a făcut.

¹³Amin grăesc vouă: ori unde se va propoveduì evanghelia aceasta, în toată lumea, zice-se-va și ce a făcut aceasta, întru pomenirea ei.

¹⁴Atunci unul din cei doisprezece, care se numeà Iuda Iscarioteanul, mergând la arhierei, a zis lor: ce’mi veți dà mie, și eu îl voiu dà pre el vouă?

¹⁵Iar ei i-au pus lui treizeci de arginți.

¹⁶Și de atunci căutà vreme cu prilej ca să’l deà pre el.

¹⁷Iar în ziua cea dintâiu a azimilor au venit ucenicii la Iisus, zicând lui: unde voești să gătim ție să mănânci paștile?

¹⁸Iar el au zis lor: mergeți în oraș la oare cine, și ziceți lui: învățătorul zice: vremea mea aproape este; la tine voiu face paștile cu ucenicii mei.

¹⁹Și au făcut ucenicii precum le-au poruncit lor Iisus, și au gătit paștile.

²⁰Iar făcându-se seară, au șezut cu cei doisprezece ucenici ai săi.

²¹Și mâncând ei, au zis: amin grăiesc vouă, că unul din voi va să mă vânză.

²²Iar ei întristându-se foarte, au început a zice lui, fiecare dintr’înșii: nu cumvà eu sunt Doamne?

²³Iar el răspunzând, au zis: cela ce a întins cu mine mâna în blid, acela va să mă vânză.

²⁴Ci Fiul Omului va merge, precum este scris pentru el, dar vai omului aceluia prin care Fiul Omului se vinde! Mai bine ar fi fost lui de nu s’ar fi născut omul acela.

²⁵Și răspunzând Iuda, cel ce l-a vândut pre el, a zis: nu cumvà sunt eu, Învățătorule? Zis-au lui: tu ziseși.

²⁶Deci mâncând ei, luând Iisus pâinea și binecuvântând, au frânt și au dat ucenicilor și au zis: luați, mâncați; acesta este trupul meu.

²⁷27 Și luând paharul și mulțumind au dat lor, zicând:

²⁸Beți dintru acesta toți, că acesta este sângele meu al legei celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor.

²⁹Și zic vouă, că nu voiu mai beà de acum dintr’această roadă a viții, până în ziua aceea când o voiu beà pre aceasta cu voi nouă întru împărăția Tatălui meu.

³⁰Și dând laudă, au ieșit în muntele Maslinilor.

³¹Atunci au zis lor Iisus: toți voi vă veți smintì întru mine în noaptea aceasta, că scris este: bate-voiu păstorul și se vor risipì oile turmei.

³²Dar după ce voiu învià, voiu merge mai ’nainte de voi în Galileea.

³³Și răspunzând Petru, a zis lui: deșì toți se vor smintì întru tine, iar eu niciodată nu mă voiu smintì.

³⁴Zis-au Iisus lui: amin zic ție, că într’această noapte, mai înainte de a cântà cocoșul, de trei ori te vei lepădà de mine.

³⁵Zis-a Petru lui: de mi s’ar întâmplà și a murì împreună cu tine, nu mă voiu lepădà de tine. Așijderea încă și toți ucenicii au zis.

³⁶Atunci au venit Iisus împreună cu dânșii în satul ce se numește Ghetsimanì, și au zis ucenicilor: ședeți aici până voiu merge să mă rog acolo.

³⁷Și luând pre Petru și pre cei doi fii ai lui Zevedei, au început a se întristà și a se mâhnì.

³⁸Atunci au zis lor Iisus: întristat este sufletul meu până la moarte; rămâneți aici și priveghiați împreună cu mine.

³⁹Și mergând puțin mai înainte, au căzut pre fața sa, rugându-se și zicând: Părintele meu, de este cu putință, treacă dela mine paharul acesta; însă nu precum voiesc eu, ci precum tu.

⁴⁰Și au venit către ucenici și i-au aflat pre dânșii dormind, și au zis lui Petru: așà, n’ați putut un ceas a priveghià împreună cu mine.

⁴¹Priveghiați și vă rugați ca să nu intrați în ispită; că duhul este osârduitor, iar trupul neputincios.

⁴²Iarăș a doua oară mergând s’au rugat, zicând: Părintele meu, de nu poate trece acest pahar dela mine, ca să nu’l beau pre el, fie voea ta.

⁴³Și venind i-au aflat pre dânșii iarăș dormind, că erau ochii lor îngreuiați.

⁴⁴Și lăsându’i pre ei, mergând, iarăș s’au rugat a treia oară, acelaș cuvânt zicând.

⁴⁵Atunci au venit la ucenicii săi și le-au zis lor: dormiți de acum și vă odihniți; iată, s’a apropiat ceasul și Fiul Omului se va dà în mâinile păcătoșilor.

⁴⁶Sculați-vă să mergem; iată s’a apropiat cela ce m’a vândut.

⁴⁷Și încă el grăind, iată Iuda unui din cei doisprezece a venit, și împreună cu el norod mult, cu săbii și cu fuști, trimiși de Arhierei și de bătrânii norodului.

⁴⁸Iar cela ce’l vânduse pre el, le-a dat lor semn, zicând: pre care voiu sărutà, acela este, prindeți’l pre el.

⁴⁹Și îndatăș apropiindu-se de Iisus, a zis: bucură-te Învățărorule! Și l-a sărutat pre el.

⁵⁰Iar Iisus au zis lui: prietene, pentru ce ai venit? Atunci apropiindu-se ei, au pus mâinile pre Iisus și l-au prins pre el.

⁵¹Și iată unul din cei ce erà cu Iisus, întinzându’și mâna și-a scos sabia sa, și lovind pre sluga Arhiereului, i-a tăiat urechea lui.

⁵²Atunci au zis Iisus lui: întoarce sabia ta în locul ei, că toți cei ce scot sabie, de sabie vor murì.

⁵³Au ți se pare că nu pot a rugà acum pre Tatăl meu, și să’mi pue mie înainte mai mult decât douăsprezece legheoane de îngeri?

⁵⁴Dar cum se vor umpleà scripturile, care zic, că așà se cade să fie?

⁵⁵Într’acelaș ceas au zis Iisus noroadelor: ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu fuști să mă prindeți pre mine? În toate zilele la voi ședeam, învățând în biserică, și nu m’ați prins pre mine.

⁵⁶Iar acestea toate s’au făcut, ca să se plinească scripturile prorocilor. Atunci ucenicii toți lăsându’l pre el, au fugit.

⁵⁷Iar ei prinzând pre Iisus l-au dus la Caiafa Arhiereul, unde Cărturarii și bătrânii erau adunați.

⁵⁸Iar Petru mergeà după el de departe, până la curtea Arhiereului; și intrând înlăuntru, ședeà cu slugile, să vază sfârșitul.

⁵⁹Iar arhiereii și bătrânii și tot sfatul căutau mărturie mincinoasă asupra lui Iisus, ca să’l omoare pre el;

⁶⁰Și n’au aflat; și multe mărturii mincinoase viind de față, n’au aflat; iar mai pre urmă venind două mărturii mincinoase, au zis:

⁶¹Acesta au zis: pot să stric biserica lui Dumnezeu, și în trei zile s’o zidesc pre dânsa.

⁶²Și sculându-se Arhiereul, a zis lui: nimica nu răspunzi? Ce aceștia mărturisesc asupra ta?

⁶³Iar Iisus tăceà. Și răspunzând Arhiereul, a zis lui: juru-te pre Dumnezeul cel viu, ca să spui nouă de ești tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

⁶⁴Zis-au Iisus lui: tu ai zis; însă zic vouă: de acum veți vedeà pre Fiul Omului șezând deadreapta puterei și venind pre norii cerului.

⁶⁵Atunci Arhiereul și-a rupt hainele sale, zicând: a hulit; ce ne mai trebuesc alte mărturii? Iată acum ați auzit hula lui.

⁶⁶Ce vi se pare vouă? Iar ei răspunzând, au zis: vinovat este morței.

⁶⁷Atunci au scuipat în obrazul lui și cu pumnii l-au bătut, iar alții îi dau palme, zicând:

⁶⁸Prorocește nouă Hristoase, cine este cel ce te-a lovit?

⁶⁹Iar Petru ședeà afară în curte; și a venit la el o slujnică, zicând: și tu erai cu Iisus Galileeanul.

⁷⁰Dar el s’a lepădat înaintea tuturor, zicând: nu știu ce zici.

⁷¹Și ieșind el la poartă, l-a văzut pre el alta, și a zis celor de acolo: și acesta erà cu Iisus Nazarineanul.

⁷²Și iarăși s’a lepădat cu jurământ: că nu știu pre omul acesta.

⁷³Iar preste puțin apropiindu-se cei ce stau, au zis lui Petru: adevărat, și tu dintr’înșii ești, că și graiul tău arătat te face pre tine.

⁷⁴Atunci a început a se blestemà și a se jurà, că nu știu pre omul acesta. Și îndată și cocoșul a cântat.

⁷⁵Și și-a adus aminte Petru de cuvântul lui Iisus, ce’i zisese lui, că mai înainte de a cântà cocoșul, de trei ori te vei lepădà de mine; și ieșind afară, a plâns cu amar.