Marca 5

¹Și au venit de ceea parte de mare, în laturea Gadarenilor.

²Și ieșind el din corabie, îndată l-a întâmpinat pre el un om din mormânturi, cu duh necurat.

³Care aveà locuința în mormânturi, și nici cu lanțuri de fier nimeni nu puteà să’l lege pre el.

⁴Pentrucă de multe ori fiind legat cu obezi și cu lanțuri de fier, rupeà lanțurile, și obezile le sfărâmà, și nimeni nu puteà să’l domoliască pre dânsul.

⁵Și pururea, noaptea și ziua, erà prin munți și prin mormânturi, strigând și tăindu-se de pietre.

⁶Iar văzând pre Iisus de departe, a alergat și s’a închinat lui.

⁷Și strigând cu glas mare, a zis: ce este mie și ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui prea înalt? Juru-te pre tine cu Dumnezeu, să nu mă muncești pre mine;

⁸Că grăià lui: ieși, duh necurat, din om.

⁹Și l-au întrebat pre el: cum îți este numele? Și a răspuns, grăind: legheon îmi este numele, că mulți suntem.

¹⁰Și îl rugau pre el mult ca să nu’i trimită pre dânșii afară din laturea aceea.

¹¹Și erà acolo lângă munte, o turmă mare de porci, păscându-se.

¹²Și l-au rugat pre dânsul toți dracii, zicând: trimite-ne pre noi în porci, ca să intrăm într’înșii.

¹³Și i-au slobozit pre ei Iisus îndatăș. Și ieșind duhurile cele necurate, au intrat în porci. Și s’a pornit turma de pre țărmuri în mare (și erau ca la două mii), și s’au înnecat în mare.

¹⁴Iar cei ce pășteau porcii, au fugit și au vestit în cetate și în sate. Și au ieșit să vază ce este ceeace s’a făcut.

¹⁵Și au venit către Iisus, și au văzut pre cel ce fusese îndrăcit, șezând și îmbrăcat și întreg la minte, pre cel ce avusese legheonul, și s’au spăimântat.

¹⁶Și povestiau lor cei ce văzuseră, ce s’a făcut celui îndrăcit, și pentru porci.

¹⁷Și au început a’l rugà pre dânsul ca să iasă din hotarele lor.

¹⁸Și intrând el în corabie, îl rugà pre el cela ce fusese îndrăcit, ca să fie cu dânsul.

¹⁹Iar Iisus nu l-au lăsat pre el; ci i-au zis lui: mergi în casa ta către ai tăi, și vestește lor câte ți-au făcut ție Domnul și te-au miluit.

²⁰Și s’a dus și a început a propoveduì în Decapoli câte au făcut Iisus lui; și toți se minunau.

²¹Și trecând Iisus în corabie iarăș de ceea parte, s’a adunat norod mult la el; și erà lângă mare,

²²Și iată, a venit unul din mai marii sinagogei, cu numele Iair, și văzându’l pre dânsul, a căzut la picioarele lui.

²³Și’l rugà pre dânsul mult, zicând: fiica mea spre sfârșit este; vino de îți pune mâinile pre dânsa, ca să se mântuiască și să trăiască.

²⁴Și au mers Iisus cu dânsul; și după dânsul a mers norod mult și’l împresurà pre el.

²⁵Și o muiere oarecare, fiind întru curgerea sângelui de doisprezece ani,

²⁶Și multe pătimind dela mulți doftori, și cheltuindu’și toate cele ce avusese, și nimic folosindu-se, ci mai vârtos mergând spre mai rău,

²⁷Auzind pentru Iisus, venind între norod dinapoi, s’a atins de haina lui:

²⁸Că ziceà: măcar de hainele lui de mă voiu atinge, mă voiu mântuì.

²⁹Și îndată a secat izvorul sângelui ei și a simțit cu trupul că s’a vindecat de boală.

³⁰Și îndatăș Iisus cunoscând întru sineș puterea ce a ieșit dintru el, întorcându-se către norod, au zis: cine s’a atins de hainele mele?

³¹Și au zis lui ucenicii lui: vezi norodul îmbulzindu-te, și zici: cine s’a atins de mine?

³²Și căutà împrejur să vază pre ceea ce a făcut aceasta.

³³Iar muierea înfricoșindu-se și tremurând, știind ce s’a făcut ei, a venit și a căzut înaintea lui și i-a spus lui tot adevărul.

³⁴Iar el au zis ei: fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace, și fii sănătoasă de boala ta.

³⁵Încă grăind el, au venit dela mai marele sinagogei, zicând: fiica ta a murit; ce mai superi pre Învățătorul?

³⁶Iar Iisus îndată ce au auzit cuvântul ce s’a grăit, au zis mai marelui sinagogei: nu te teme, crede numai.

³⁷Și n’au lăsat pre nici unul să meargă după dânsul, fără numai pre Petru și pre Iacov și pre Ioan, fratele lui Iacov.

³⁸Și au venit în casa mai marelui sinagogei, și au văzut turburare, plângând aceia și tânguindu-se mult.

³⁹Și intrând, au zis lor: ce vă turburați și plângeți? Fecioara n’a murit, ci doarme. Și’și râdeau de dânsul.

⁴⁰Iar el scoțând afară pre toți, au luat pre tatăl fecioarei și pre muma ei și pre cei ce erau cu el, și au intrat unde erà fecioara zăcând.

⁴¹Și apucând pre fecioară de mână, i-au zis ei: talita oumi, ce se tâlcuește: fecioară, ție zic: scoală-te.

⁴²Și îndatăș s’a sculat fecioara și umblà, că erà de doisprezece ani. Și s’au spăimântat cu spaimă mare.

⁴³Și le-au poruncit lor mult, ca nimeni să nu știe aceasta; și au zis să’i deà ei să mănânce.