Marca 9

¹Și le ziceà lor: amin grăiesc vouă, că sunt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gustà moarte până când vor vedeà împărăția lui Dumnezeu venind întru putere.

²Și după șase zile au luat Iisus pre Petru și pre Iacov și pre Ioan, și i-au suit pre dânșii în munte înnalt, deosebi, singuri. Și s’au schimbat la față înaintea lor,

³Și hainele lui erau strălucind, albe foarte, ca zăpada, în ce chip nălbitorul pre pământ nu poate să nălbiască.

⁴Și s’a arătat lor Ilie împreună cu Moisì și grăiau cu Iisus.

⁵Și răspunzând Petru a zis lui Iisus: Învățătorule, bine este nouă a fi aici și să facem trei colibi: ție una, și lui Moisì una, și lui Ilie una;

⁶Că nu știà ce grăià, că erau înfricoșați.

⁷Și s’au făcut nor umbrindu’i pre ei, și a venit glas din nor, grăind: acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta ascultați.

⁸Și de năprasnă căutând ei împrejur, pre nimeni n’au mai văzut, ci numai pre Iisus împreună cu dânșii.

⁹Iar pogorându-se ei din munte, le-au poruncit lor ca nimănui să nu spue cele ce au văzut, fără numai când Fiul Omului va învià din morți.

¹⁰Și ei au ținut cuvântul între sine, întrebându-se: ce este aceea, a învià din morți?

¹¹Și l-au întrebat pre el, zicând: pentru ce zic Cărturarii, că Ilie se cuvine să vie mai înainte?

¹²Iar el răspunzând, au zis lor: Ilie venind mai înainte, va așezà toate. Și cum este scris de Fiul Omului? Că el va să pătimească multe și să fie defăimat.

¹³Însă zic vouă, că Ilie a și venit, și au făcut lui câte au vrut, cum este scris de el.

¹⁴Și venind la ucenici, au văzut norod mult împrejurul lor, și Cărturarii întrebându-se cu dânșii.

¹⁵Și îndată tot norodul văzându’l pre el, s’a spăimântat, și alergând s’a închinat lui.

¹⁶Și au întrebat pe Cărturari: ce vă întrebați între voi?

¹⁷Și răspunzând unul din norod, a zis: Învățătorule, am adus pre fiul meu la tine, având duh mut.

¹⁸Și ori unde îl apucă pre el, îl zdrobește, și face spume, și scârșnește cu dinții, și se usucă. Și am zis ucenicilor tăi să’l scoală, și n’au putut.

¹⁹Iar el răspunzând au zis lui: o neam necredincios! Până când voiu fi cu voi? Până când voiu suferì pre voi? Aduceți’l pre el la mine!

²⁰Și l-au adus pre el la dânsul. Și văzându’l pre dânsul, îndată duhul l-a scuturat pre el, și căzând la pământ, se tăvălià aspumând.

²¹Și au întrebat pre tatăl lui: câtă vreme este de când i s’a făcut lui aceasta? Iar el a zis: din copilărie;

²²Și de multe ori pre el și în foc l-a aruncat și în apă, ca să’l pearză; ci, de poți cevà, ajută-ne nouă, fiindu’ți milă de noi!

²³Iar Iisus i-au zis lui: de poți crede, toate sunt cu putință credinciosului.

²⁴Și îndată strigând cu lacrămi tatăl copilului, a grăit: crez, Doamne, ajută necredinței mele!

²⁵Iar văzând Iisus că năvălește norodul, au poruncit duhului celui necurat, zicând lui: duh mut și surd, eu ție îți poruncesc: ieși dintr’însul, și de acum să nu mai intri în el.

²⁶Și strigând, și mult scuturându’l pre el, a ieșit. Și s’a făcut ca un mort, încât mulți ziceau că a murit.

²⁷Iar Iisus apucându’l pre el de mână, l-au ridicat, și s’a sculat.

²⁸Și intrând el în casă, ucenicii lui l-au întrebat pre dânsul deosebi: pentru ce noi nu am putut să’l scoatem pre el?

²⁹Iar el au zis lor: acest neam cu nimic nu poate ieșì, fără numai cu rugăciune și cu post.

³⁰Și de acolo ieșind, mergeà prin Galileea, și nu vreà ca să’l știe cinevà.

³¹Că învățà pre ucenicii săi și ziceà lor: Fiul Omului se va dà în mâinile oamenilor, și’l vor omorî pre el, și după ce’l vor omorî, a treia zi va învià.

³²Iar ei nu înțelegeau cuvântul acela, și se temeau să’l întrebe pre el.

³³Și au venit în Capernaum, și fiind în casă i-au întrebat pre dânșii: de ce vă prigoniați pre cale?

³⁴Iar ei au tăcut; că se pricise pre cale unul cu altul, cine ar fi mai mare.

³⁵Și șezând au chemat pre cei doisprezece și le-au zis lor: cela ce va să fie întâiu, acesta să fie mai pre urmă de toți și tuturor slugă.

³⁶Și luând un prunc l-au pus pre el în mijlocul lor, și luându’l în brațe, au zis lor:

³⁷Ori cine va primì pre unul dintr’acești prunci întru numele meu, pre mine primește; și ori cine primește pre mine, nu primește pre mine, ci pre cel ce m’au trimis pre mine.

³⁸Și a răspuns Ioan lui, zicând: Învățătorule am văzut pre oarecine întru numele tău scoțând draci, care nu vine după noi, și l-am oprit pre el pentrucă nu vine după noi.

³⁹Iar Iisus au zis: nu’l opriți pre el; că nimeni nu este care va face putere întru numele meu, și să poată degrab a mă grăì de rău.

⁴⁰Că cel ce nu este împrotiva noastră, pentru noi este;

⁴¹Că oricine va adăpà pre voi cu un pahar de apă întru numele meu, căci ai lui Hristos sunteți, amin grăesc vouă: nu’și va pierde plata sa.

⁴²Și ori cine va sminti pre unul dintr’acești mici, cari cred întru mine, mai bine ar fi lui de s’ar legà o piatră de moară împrejurul grumazului lui și să se arunce în mare.

⁴³Și de te smintește pre tine mâna ta, taie-o pre ea; că mai bine îți este ție ciung să intri în vieață, decât două mâini având, să intri în gheena, în focul nestins,

⁴⁴Unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.

⁴⁵Și de te smintește pre tine piciorul tău, taie’l pre el; că mai bine îți este ție să intri în vieață șchiop, decât două picioare având, să fii aruncat în gheena, în focul nestins,

⁴⁶Unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.

⁴⁷Și de te smintește pre tine ochiul tău, scoate’l pre el; că mai bine îți este ție cu un ochiu să intri întru împărăția lui Dumnezeu, decât doi ochi având, să fii aruncat în focul gheenei,

⁴⁸Unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge.

⁴⁹Că fieștecine cu foc se va sărà, și toată jertfa cu sare se va sărà.

⁵⁰Bună este sarea; iar de va fi sarea nesărată, cu ce o veți îndulci pre aceasta? Aveți întru voi sare, și pace aveți între voi!