Matei 5

¹Iar văzând pre noroade, s’au suit în munte; și șezând el, au venit către dânsul ucenicii lui,

²Și deschizându’și gura sa, îi învățà pre ei, zicând:

³Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este împărăția cerurilor.

⁴Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâià.

⁵Fericiți cei blânzi, că aceia vor moștenì pământul.

⁶Fericiți cei ce flămânzesc și însetoșează de dreptate, că aceia se vor săturà.

⁷Fericiți cei milostivi, că aceia se vor miluì.

⁸Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedeà pre Dumnezeu.

⁹Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chemà.

¹⁰Fericiți cei izgoniți pentru dreptate, că acelora este împărăția cerurilor.

¹¹Fericiți veți fì când vă vor ocărî pre voi și vă vor gonì și vor zice tot cuvântul rău împrotiva voastră, mințind pentru mine.

¹²Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri; că așà au gonit pre prorocii cei mai înainte de voi.

¹³Voi sunteți sarea pământului; iar dacă sarea se va stricà, cu ce se va sărà? Întru nimic nu mai este de treabă, fără numai a se aruncà afară și a se călcà de oameni.

¹⁴Voi sunteți lumina lumei. Nu poate cetatea a se ascunde deasupra muntelui stând;

¹⁵Nici aprind făclie și o pun supt obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor ce sunt în casă.

¹⁶Așà să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază lucrurile voastre cele bune și să slăvească pre Tatăl vostru cel din ceruri.

¹⁷Să nu socotiți că am venit să stric legea sau prorocii; nu am venit să stric, ci să plinesc.

¹⁸Că amin zic vouă: până ce va trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece din lege, până ce vor fi toate.

¹⁹Deci, cela ce va stricà una dintr’aceste porunci mai mici, și va învățà așà pre oameni, mai mic se va chemà întru împărăția cerurilor; iar cela ce va face și va învățà, acela mare se va chemà întru împărăția cerurilor.

²⁰Că zic vouă: că de nu va prisosì dreptatea voastră mai mult de cât a Cărturarilor și a Fariseilor, nu veți intrà întru împărăția cerurilor.

²¹Auzit-ați că s’a zis celor de demult: să nu ucizi, că cine va ucide, vinovat va fi judecăței;

²²Iar eu zic vouă: că tot cel ce se mânie asupra fratelui său în deșert, vinovat va fi judecăței; și cine va zice fratelui său: Racà, vinovat va fi soborului; iar cine va zice: nebune, vinovat va fi gheenei focului.

²³Deci, de îți vei aduce darul tău la altar, și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are cevà asupra ta,

²⁴Lasă acolo darul tău înaintea altarului și mergi mai întâiu de te împacă cu fratele tău, și atunci venind adu darul tău.

²⁵Împacă-te cu pârâșul tău degrab, până ești pre cale cu dânsul, ca nu cumvà pârâșul să te deà judecătorului, și judecătorul te va dà slugei și în temniță vei fi aruncat.

²⁶Amin zic ție: nu vei ieșì de acolo, până nu vei dà codrantul cel mai de pre urmă.

²⁷Auzit-ați că s’a zis celor de demult: să nu preacurvești.

²⁸Iar eu zic vouă: că tot cela ce caută la femeie spre a o poftì pre ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima sa.

²⁹Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pre tine, scoate’l pre el și îl leapădă dela tine, că’ți folosește ție ca să piară unul din mădulările tale, și nu tot trupul tău să se arunce în gheenă.

³⁰Și dacă mâna ta cea dreaptă te smintește pre tine, taie-o pre ea și o leapădă dela tine, că îți folosește ție ca să piară unul din mădulările tale, și nu tot trupul tău să se arunce în gheenă.

³¹Iarăș s’a zis: că ceia ce’și va lăsà femeia sa, să’i deà ei carte de despărțenie.

³²Iar eu zic vouă: că tot cela ce’și va lăsà femeia sa, afară de cuvânt de curvie, o face pre ea să preacurvească, și cela ce va luà pre cea lăsată, preacurvește.

³³Iar ați auzit, că s’a zis celor de demult: să nu juri strâmb, ci să dai Domnului jurămintele tale.

³⁴Iar eu zic vouă: să nu te juri nicidecum, nici pre cer, că este scaun al lui Dumnezeu,

³⁵Nici pre pământ, că este așternut al picioarelor lui, nici pre Ierusalim, că este cetate a marelui Împărat,

³⁶Nici pre capul tău să te juri, că nu poți un păr alb sau negru să faci;

³⁷Ci fie cuvântul vostru: așà, așà; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, dela cel rău este.

³⁸Auzit-ați că s’a zis: ochiu pentru ochiu și dinte pentru dinte.

³⁹Iar eu zic vouă: să nu stați împrotivă celui rău; ci, de te va lovì cinevà preste fața obrazului cea dreaptă, întoarce’i lui și pre cealaltă;

⁴⁰Și celui ce voiește să se judece cu tine și să îți ià haina ta, lasă’i lui și cămașa.

⁴¹Și cel ce te va silì pre tine o milă de loc, mergi cu dânsul două.

⁴²Celui ce cere dela tine, dă’i; și de cel ce voiește să se împrumute dela tine, nu te depărtà.

⁴³Auzit-ați că s’a zis: să iubești pre aproapele tău și să urăști pre vrăjmașul tău.

⁴⁴Iar eu zic vouă: Iubiți pre vrăjmașii voștri, binecuvântați pre cei ce vă blesteamă pre voi, bine faceți celor ce vă urăsc pre voi, și vă rugați pentru cei ce vă supără și vă gonesc pre voi;

⁴⁵Ca să fiți fii ai Tatălui vostru celui din ceruri, că pre soarele său îl răsare preste cei răi și preste cei buni, și plouă preste cei drepți și preste cei nedrepți.

⁴⁶Că de iubiți pre cei ce vă iubesc pre voi, ce plată veți aveà? Au nu și vameșii aceeaș fac?

⁴⁷Și de veți îmbrățișà cu dragoste numai pe prietenii voștri, ce mai mult faceți? Au nu și vameșii fac așà?

⁴⁸Fiți dar voi desăvârșiți, precum și Tatăl vostru cel din ceruri desăvârșit este.