Matei 6

¹Luați aminte, milostenia voastră să nu o faceți înaintea oamenilor, spre a fi văzuți de dânșii; iar de nu, plată nu veți aveà dela Tatăl vostru, carele este în ceruri.

²Deci, când faci milostenie, să nu trâmbițezi înaintea ta, precum fac fățarnicii în adunări și în ulițe, ca să se slăvească de oameni. Amin zic vouă, că își iau plata lor.

³Iar tu făcând milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta.

⁴Ca să fie milostenia ta întru ascuns, și Tatăl tău cel ce vede întru ascuns, acesta va răsplătì ție întru arătare.

⁵Și când te rogi, nu fii ca fățarnicii, că iubesc în adunări și în unghiurile ulițelor stând să se roage ca să se arate oamenilor. Amin zic vouă, că își iau plata lor.

⁶Iar tu când te rogi, intră în cămara ta, și încuind ușa ta, roagă-te Tatălui tău celui întru ascuns și Tatăl tău cel ce vede întru ascuns, va răsplătì ție la arătare.

⁷Și rugându-vă să nu grăiți multe ca păgânii; că li se pare că, întru multă vorba lor vor fi auziți.

⁸Deci, nu vă asemănați lor, că știe Tatăl vostru de ce aveți trebuință, mai înainte de a cere voi dela dânsul.

⁹Deci așà să vă rugați voi: Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se numele tău;

¹⁰Vie împărăția ta, fie voea ta, precum în cer și pre pământ;

¹¹Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi;

¹²Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri;

¹³Și nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Că a ta este împărăția și puterea și slava în veci, Amin.

¹⁴Că de veți iertà oamenilor greșalele lor, iertà-va și vouă Tatăl vostru cel ceresc;

¹⁵Iar de nu veți iertà oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu va iertà vouă greșalele voastre.

¹⁶Și când postiți, nu fiți ca fățarnicii triști, că își smolesc fețele lor, ca să se arăte oamenilor, postindu-se. Adevăr grăesc vouă, că își iau plata lor.

¹⁷Iar tu postindu-te, unge’ți capul tău și fața ta o spală.

¹⁸Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău celui ce este întru ascuns. Și Tatăl tău, cel ce vede întru ascuns, va răsplătì ție la arătare.

¹⁹Nu vă adunați vouă comori pre pământ, unde moliile și rugina le strică, și unde furii le sapă și le fură,

²⁰Ci vă adunați vouă comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, și de unde furii nu le sapă, nici le fură;

²¹Că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

²²Luminătorul trupului este ochiul. Deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat;

²³Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este întru tine, este întunerec, dar întunerecul cu cât mai mult?

²⁴Nimenea nu poate a slujì la doi domni, că sau pre unul va urî și pre altul va iubì, sau de unul se va țineà și de altul nu va grijì; nu puteți lui Dumnezeu a slujì și lui mamonà.

²⁵Pentru aceasta grăiesc vouă: nu vă grijiți cu sufletul vostru ce veți mâncà și ce veți beà, nici cu trupul vostru, cu ce vă veți îmbrăcà. Au nu sufletul mai mare este decât hrana și trupul decât haina?

²⁶Căutați la pasările cerului, că nici seamănă, nici seceră, nici adună în jitnițe, și Tatăl vostru cel ceresc le hrănește pre dânsele. Au nu aveți voi mai multă deosebire de acestea?

²⁷Și cine din voi grijindu-se, poate să’și adauge statului său un cot?

²⁸Și de haină ce vă grijiți? Socotiți crinii câmpului cum cresc; nu se ostenesc, nici torc.

²⁹Iar grăiesc vouă, că nici Solomon, întru toată mărirea sa, nu s’a îmbrăcat ca unul dintr’aceștia.

³⁰Deci, dacă pre iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu așà o îmbracă, nu cu mult mai vârtos pre voi, puțin credincioșilor?

³¹Deci, nu vă grijiți zicând: ce vom mâncà? sau: ce vom beà? sau: cu ce ne vom îmbrăcà?

³²Că acestea toate neamurile le caută; că știe Tatăl vostru cel ceresc, că trebuință aveți de acestea toate;

³³Ci căutați mai întâiu împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui, și acestea toate se vor adauge vouă.

³⁴Drept aceea, nu vă grijiți de ziua de mâine, că ziua de mâine va grijì de ale sale. Ajunge’i zilei răutatea ei.