Luca 8

¹Și a fost după aceasta și el umblà prin cetăți și prin sate, propoveduind și binevestind împărăția lui Dumnezeu, și cei doisprezece cu dânsul,

²Și niște femei care erau tămăduite de duhuri rele și de boale: Maria ce se chemà Magdalina, dintru care ieșiseră șapte draci,

³Și Ioana femeia lui Husa, ispravnicul lui Irod, și Susana și altele multe, care slujiau lui din avuțiile lor.

⁴Și adunându-se norod mult, și cei de prin cetăți venind către dânsul, au zis prin pildă:

⁵5 Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și semănând el, una a căzut lângă cale și s’au călcat și pasările cerului o au mâncat.

⁶Și alta a căzut pre piatră, și dacă a răsărit s’a uscat, pentrucă n’aveà umezeală.

⁷Și alta a căzut în mijlocul spinilor, și crescând spinii o au înnecat pre ea.

⁸Și alta a căzut pre pământ bun, și crescând a făcut rod însutit. Acestea grăind, au strigat: cel ce are urechi de auzit, să auză.

⁹Și l-au întrebat pre el ucenicii lui, zicând: ce este pilda aceasta?

¹⁰Iar el au zis: vouă este dat a ștì tainele împărăției lui Dumnezeu, iar celorlalți în pilde, ca văzând să nu vază, și auzind să nu înțeleagă.

¹¹Iar pilda este aceasta: sămânța este cuvântul lui Dumnezeu.

¹²Iar cea de lângă cale sunt cei ce aud; apoi vine diavolul și ià cuvântul din inima lor, ca nu cumvà crezând să se mântuiască.

¹³Iar cea de pre piatră, sunt cei cari când aud, cu bucurie primesc cuvântul: dar aceștia rădăcină n’au, cari până la o vreme cred și în vreme de ispită se leapădă.

¹⁴Iar ceea ce a căzut în spini, aceștia sunt cari au auzit, dar cu grijile și cu bogățiile și cu dulcețurile vieței acesteea umblând, se înneacă și nu săvârșesc roadă.

¹⁵Iar cea de pre pământ bun, aceștia sunt cari cu inimă bună și curată auzind cuvântul, îl țin și fac roadă întru răbdare.

¹⁶Și nimeni aprinzând lumina o acopere pre dânsa cu vas, sau o pune supt pat, ci o pune în sfeșnic, ca cei ce intră să vază lumină.

¹⁷Că nu este lucru de taină, care să nu se arate, nici lucru ascuns care să nu se cunoască și întru arătare să vie.

¹⁸Deci vedeți cum auziți; că cel ce are, se va dà lui, și cel ce n’are, și ce i se pare că are, se va luà dela dânsul.

¹⁹Și au venit către dânsul muma lui și frații lui, și nu puteau să vorbească cu dânsul pentru norod.

²⁰Și i-a spus lui zicând: muma ta și frații tăi stau afară, vrând să te vază pre tine.

²¹Iar el răspunzând, au zis către dânșii: muma mea și frații mei sunt aceștia, cari aud cuvântul lui Dumnezeu și’l fac pre dânsul.

²²Și a fost într’una din zile, și el au intrat în corabie și ucenicii lui, și au zis către ei: să trecem de ceea parte de iezer; și s’au slobozit.

²³Iar mergând ei cu corabia, au adormit el. Și s’a pogorît vifor de vânt în iezer, și se umpleau și se primejduiau.

²⁴Și apropiindu-se l-au deșteptat pre dânsul, grăind: Învățătorule, Învățătorule, pierim. Iar el sculându-se, au certat vântul și valul apei; și au încetat, și s’a făcut liniște.

²⁵Și au zis către ei: unde este credința voastră? Iar ei spăimântându-se, s’au mirat, grăind unul către altul: cine este acesta, că și vânturilor și apei poruncește, și’l ascultă pre dânsul?

²⁶Și au venit cu corabia în laturea Gadarenilor, care este de ceea parte de Galileea.

²⁷Și ieșind el la uscat, l-a întîmpinat pre el un om oarecare din cetate, care aveà draci de mulți ani, și în haină nu se îmbrăcà și în casă nu petreceà, ci în mormânturi.

²⁸Iar văzând pre Iisus și strigând, a căzut înaintea lui, și cu glas mare a zis: ce este mie și ție Iisuse Fiul lui Dumnezeu celui prea înalt? Rogu-te, nu mă muncì pre mine.

²⁹Că poruncià duhului celui necurat să iasă din omul acela, pentrucă de mulți ani îl răpise pre dânsul, și’l legau pre el cu lanțuri de fier și cu obezi, păzindu-se, dar sfărâmând legăturile, se gonià de dracul prin pustie.

³⁰Și l-au întrebat pre el Iisus, grăind: cum îți este numele? Iar el a zis: legheon; că draci mulți intraseră într’însul.

³¹Și’l rugau pre el ca să nu porunciască lor să meargă întru adânc.

³²Și erà acolo o turmă de porci mulți, ce se pășteau în munte, și’l rugau pre el să le dea voie lor să intre într’înșii; și le-au dat lor voie.

³³Și ieșind dracii din om, au intrat în porci, și s’a pornit turma de pre țărmuri în iezer și s’a înnecat.

³⁴Iar păstorii văzând ceea ce se făcuse, au fugit și au spus în cetate și prin sate.

³⁵Și au ieșit să vază ce s’a făcut, și au venit la Iisus, și au aflat pre omul dintru care ieșiseră dracii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând lângă picioarele lui Iisus, și s’au temut.

³⁶Și le-au spus lor și cei ce văzuseră, cum s’a mântuit cel îndrăcit.

³⁷Și l-a rugat pre dânsul tot norodul ținutului Gadarenilor, să se ducă dela dânșii, că erau cuprinși de mare frică. Iar el intrând în corabie, s’au întors.

³⁸Iar bărbatul dintru care ieșiseră dracii, rugà pre el ca să fie cu dânsul; dar Iisus l-au slobozit pre el, grăind:

³⁹Întoarce-te în casa ta și povestește câte ți-au făcut ție Dumnezeu. Și s’a dus propoveduind prin toată cetatea câte i-au făcut Iisus lui.

⁴⁰Și a fost când s’au întors Iisus, l-a primit pre el norodul, că toți îl așteptau pre el.

⁴¹Și iată, a venit un om căruia îi erà numele Iair, și acesta erà mai marele sinagogei, și căzând la picioarele lui Iisus, îl rugà pre el ca să intre în casa lui,

⁴²Că aveà o fiică una născută, ca de doisprezece ani, și aceea mureà. Iar când mergeà el, îl împresurau noroadele.

⁴³Și o muiere fiind în curgerea sângelui de doisprezece ani, care cheltuise la doftori toată avuția sa, și nici dela unul n’a putut să se vindece,

⁴⁴Apropiindu-se dinapoi, s’a atins de poala hainei lui, și îndatăș a stătut curgerea sângelui ei.

⁴⁵Și au zis Iisus: cine este cel ce s’a atins de mine? Iar lepădându-se toți, a zis Petru și cei ce erau cu el: Învățătorule, noroadele te îmbulzesc și te strâmtorează, și zici: cine este cel ce s’a atins de mine?

⁴⁶Iar Iisus au zis: s’a atins de mine oarecine, că eu am cunoscut puterea care a ieșit din mine.

⁴⁷Iar văzând muierea că nu s’a ascuns, a venit tremurând, și căzând înaintea lui, i-a spus lui, înaintea a tot norodul, pentru care pricină s’a atins de el și cum că s’a tămăduit îndată.

⁴⁸Iar el i-au zis ei: îndrăznește fiică; credința ta te-a mântuit, mergi în pace.

⁴⁹Încă grăind el, vine oarecare dela mai marele sinagogei, grăind lui, că a murit fiica ta; nu supărà pre Învățătorul.

⁵⁰Iar Iisus auzind, au răspuns lui, grăind: nu te teme; crede numai și se va mântuì.

⁵¹Iar intrând în casă, n’au lăsat nici pre unul să intre, fără numai pre Petru și pre Iacov și pre Ioan și pre tatăl fecioarei și pre muma ei.

⁵²Și plângeau toți și se tânguiau de dânsa; iar el au zis: nu plângeți; n’a murit, ci doarme.

⁵³Și’și râdeau de dânsul, știind că a murit.

⁵⁴Iar el scoțând pre toți afară, și apucând-o de mână, a strigat, grăind: fecioară, scoală-te!

⁵⁵Și s’a întors duhul ei, și a înviat îndată; și au poruncit să’i deà ei să mănânce.

⁵⁶Și s’au spăimântat părinții ei; iar el au poruncit lor, să nu spună nimănui ceeace se făcuse.