Luca 10

¹Iar după acestea au arătat Domnul și pre alți șaptezeci și au trimis pre dânșii câte doi înaintea feței sale, întru tot orașul și locul unde vreà el să meargă.

²Și ziceà către dânșii: secerișul este mult, iar lucrătorii puțini; deci rugați pre Domnul secerișului, ca să scoată lucrători la secerișul său.

³Mergeți, iată eu vă trimit pre voi ca mieii în mijlocul lupilor.

⁴Să nu purtați pungă, nici traistă nici încălțăminte; și pre nimenea să nu întrebați de sănătate în cale.

⁵Și ori în care casă veți intrà întâiu ziceți: pace casei aceștia,

⁶Și de va fi acolo fiul păcei, se va odihnì preste dânsul pacea voastră; iar de nu, la voi se va întoarce.

⁷Și întru aceeaș casă petreceți, mâncând și bând cele dela dânșii; că vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu vă mutați din casă în casă.

⁸Și ori în care cetate veți intrà și vă vor primì pre voi, mâncați cele ce se vor pune înaintea voastră.

⁹Și tămăduiți bolnavii cari vor fi într’însa și grăiți lor: s’a apropiat spre voi împărăția lui Dumnezeu.

¹⁰Iar ori în care cetate veți intrà, și nu vă vor primì pre voi, ieșind la ulițile ei cele late, ziceți:

¹¹Și praful ce s’a lipit de noi din cetatea voastră, îl scuturăm vouă. Însă aceasta să știți, că s’a apropiat spre voi împărăția lui Dumnezeu.

¹²Grăiesc vouă: că mai ușor va fi Sodomului în ziua aceea, decât cetăței aceea.

¹³Vai ție, Horazine! Vai ție Vitsaido! Că de s’ar fi făcut în Tir și în Sidon puterile care s’au făcut întru voi, de mult în sac și în cenușă șezând s’ar fi pocăit,

¹⁴Însă Tirului și Sidonului mai ușor va fi la judecată decât vouă.

¹⁵Și tu Capernaume, care până la cer te-ai înălțat, până la iad te vei pogorî.

¹⁶Cela ce ascultă pre voi, pre mine mă ascultă, și cela ce se leapădă de voi, de mine să leapădă. Iar cela ce se leapădă de mine, se leapădă de cela ce m’au trimis pre mine.

¹⁷Și s’au întors cei șaptezeci cu bucurie, zicând: Doamne și dracii se pleacă nouă întru numele tău.

¹⁸Și au zis lor: văzut-am pre satana ca un fulger din cer căzând.

¹⁹Iată dau vouă stăpânire să călcați preste șerpi și preste scorpii și preste toată puterea vrăjmașului și nimic pre voi nu vă va vătămà.

²⁰Însă pentru aceasta nu vă bucurați, căci duhurile se pleacă vouă; ci vă bucurați mai vârtos, că numele voastre s’au scris în ceruri.

²¹Întru acest ceas s’au bucurat cu duhul Iisus și au zis: mărturisescu-mă ție, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit pre ele pruncilor, adevărat Părinte, că așà a fost buna voință înaintea ta.

²²Și întorcându-se către ucenicii săi au zis: toate îmi sunt date mie dela Tatăl meu, și nimenea nu știe cine este Fiul, fără numai Tatăl, și cine este Tatăl, fără numai Fiul, și căruia va voi Fiul să’i descopere.

²³Și întorcându-se către ucenici deosebi au zis: fericiți ochii cari văd cele ce voi vedeți.

²⁴Că grăiesc vouă, că mulți proroci și împărați au voit să vază cele ce vedeți voi și nu au văzut și să auză cele ce auziți și nu au auzit.

²⁵Și iată, un legiuitor s’a sculat, ispitindu’l pre el și zicând: Învățătorule, ce voiu face să moștenesc vieața cea veșnică?

²⁶Iar el au zis: în lege ce este scris? Cum citești?

²⁷Iar el răspunzând a zis: să iubești pre Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată vârtutea ta, și din tot cugetul tău și pre aproapele tău ca însuți pre tine.

²⁸Și i-au zis lui: drept ai răspuns: aceasta fă și vei fi viu.

²⁹Iară el vrând să se îndrepteze pre sine, a zis către Iisus: și cine este aproapele meu?

³⁰Iar Iisus răspunzând, au zis: un om oarecare se pogorà din Ierusalim în Ierihon și a căzut în tâlhari, cari desbrăcându’l pre el și rănindu’l, s’au dus, lăsându’l abia viu.

³¹Și după întâmplare un preot se pogorà pre calea aceea și văzându’l pre dânsul, a trecut pre alăturea.

³²Așijderea și un Levit, fiind la acel loc, viind și văzându’l pre el, a trecut pre alăturea.

³³Iar un Samarinean mergând pre cale, a venit la el și văzându’l i s’a făcut milă.

³⁴Și apropiindu-se, a legat ranele lui, turnând untdelemn și vin; și puindu’l pre dobitocul lui, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el.

³⁵Și a doua zi ieșind și scoțând doi dinari, a dat gazdei și i-au zis lui: poartă grijă de dânsul și orice vei mai cheltuì, eu când mă voiu întoarce, voiu dà ție.

³⁶Deci care dintru acei trei, ți se pare a fi de aproape celui ce căzuse în tâlhari?

³⁷Iară el a zis: cela ce a făcut milă cu dânsul. Iar Iisus au zis lui: mergi de fă și tu asemenea.

³⁸Și a fost când se duceau ei, și el au intrat într’un sat; iar o muiere numele ei Marta l-a primit pre el în casa sa.

³⁹Și aceea aveà o soră ce se chemà Maria, carea și șezând lângă picioarele lui Iisus, ascultà cuvintele lui.

⁴⁰Iar Marta se silià spre multă slujbă și stând a zis: Doamne, au nu socotești că soru-mea singură m’a lăsat să slujesc? Ci zì ei ca să’mi ajute.

⁴¹Și răspunzând Iisus, au zis ei, Marto, Marto, te grijești și spre multe te silești;

⁴²Ci un lucru trebuește, iar Maria partea cea bună și-a ales, carea nu se va luà dela dânsa.