Luca 11

¹Și a fost când erà el la un loc rugându-se, după ce au încetat, a zis unul din ucenicii lui către dânsul: Doamne, învață-ne pre noi să ne rugăm, precum și Ioan a învățat pre ucenicii săi.

²Și le-au zis lor: când vă rugați ziceți: Tatăl nostru carele ești în ceruri, sfințiască-se numele tău. Vie împărăția ta. Fie voea ta, precum în cer și pre pământ.

³Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă în toate zilele.

⁴Și ne iartă nouă păcatele noastre, că și noi iertăm tuturor celor ce ne sunt datori nouă. Și nu ne duce pre noi întru ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.

⁵Și au zis către ei: cine dintru voi are prieten și va merge către dânsul la miezul nopței și va zice lui: prietene, dâ’mi împrumut trei pâini;

⁶Că a venit din cale un prieten la mine, și n’am ce pune înaintea lui?

⁷Și acela răspunzând dinlăuntru, va zice: nu’mi face osteneală, acum ușa s’a încuiat și copiii mei sunt în așternut cu mine, nu pot să mă scol să’ți dau ție.

⁸Grăiesc vouă: măcar de nu i-ar dà lui sculându-se, pentrucă este lui prieten, dar pentru obrăznicia lui sculându-se, va dà lui câte îi trebue.

⁹Și eu zic vouă: cereți și se va dà vouă; căutați și veți aflà; bateți și se va deschide vouă.

¹⁰Că tot cela ce cere, va luà, și cela ce caută, va aflà, și celui ce bate, i se va deschide.

¹¹Și la care tată dintru voi, de va cere fiul pâine, au doară piatră îi va dà lui? Sau pește, au doară în loc de pește, șarpe îi va dà lui?

¹²Sau de va cere ou, au îi va dà lui scorpie?

¹³Deci dacă voi fiind răi, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai vârtos Tatăl cel din cer va dà Duh Sfânt celor ce cer dela dânsul?

¹⁴Și erà scoțând un drac și acela erà mut. Și a fost după ce a ieșit dracul, a grăit mutul și s’au mirat noroadele.

¹⁵Iar oarecari dintr’înșii ziceau: cu veelzevul domnul dracilor scoate dracii.

¹⁶Iar alții ispitindu’l, cereau dela dânsul semn din cer.

¹⁷Iar el știind gândurile lor, au zis lor: toată împărăția ce s’a împărechiat între sine se pustiește și casă preste casă cade.

¹⁸Deci și satana dacă s’a împărechiat între sine, cum va stà împărăția lui? Că ziceți că, cu veelzevul scot eu dracii,

¹⁹Iar dacă eu cu veelzevul scot dracii, feciorii voștri cu cine scot? Pentru aceasta ei vor fi vouă judecători.

²⁰Iar dacă eu cu degetul lui Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu.

²¹Când cel tare întrarmat fiind păzește curtea sa, în pace sunt averile lui.

²²Iar când va venì cel mai tare decât dânsul, și’l va biruì pre el, ià toate armele lui, întru care se nădăjduia și împărțește prăzile lui,

²³Cela ce nu este cu mine, împrotiva mea este, și cela ce nu adună cu mine risipește.

²⁴Când duhul cel necurat va ieșì din om, umblă prin locuri fără de apă, căutându’și odihnă, și neaflând zice: mă voiu întoarce în casa mea de unde am ieșit.

²⁵Și viind o află măturată și împodobită.

²⁶Atuncea merge și ià alte șapte duhuri mai rele decât sine, și intrând locuesc acolo; și se fac cele de pre urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâiu.

²⁷Și a fost când ziceà el acestea, ridicând o muiere glas din norod a zis lui: fericit este pântecele care te-a purtat și țâțele care ai supt.

²⁸Iar el au zis: adevărat, fericiți cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și’l păzesc pre el.

²⁹Iar adunându-se noroadele au început a zice: neamul acesta viclean este; semn cere și semn nu se va dà lui, fără numai semnul lui Ionà prorocului.

³⁰Că precum a fost Ionà semn Ninevitenilor, așà va fi și Fiul Omului la neamul acesta;

³¹Împărăteasa dela austru se va sculà la judecată cu bărbații neamului acestuia, și’i va osândì pre ei; că a venit dela marginele pământului să auză înțelepciunea lui Solomon, și iată mai mult decât Solomon aicea.

³²Bărbații dela Ninevia se vor sculà ia judecată cu neamul acesta și’l vor osândi pre el; căci ei s’au pocăit pentru propoveduirea lui Ionà, și iată mai mult decât Ionà aici.

³³Nimenea aprinzând lumina o pune întru ascuns, nici supt obroc, ci în sfeșnic, ca cei ce intră să vază lumina.

³⁴Lumina trupului este ochiul; deci când va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iar când va fi rău, și trupul tău întunecat va fi.

³⁵Drept aceea, socotește ca lumina care este întru tine să nu fie întunerec.

³⁶Deci dacă trupul tău va fi tot luminat; neavând vreo parte întunecată, va fì luminat tot, ca și când lumina cu strălucirea te luminează.

³⁷Iar când grăià, îl rugà pre dânsul un Fariseu ca să prânziască la el, și intrând, au șezut.

³⁸Iar Fariseul văzând, s’a mirat că nu s’au spălat întâiu mai ’nainte de prânz.

³⁹Iar Domnul au zis către dânsul: acum voi Fariseii, partea cea dinafară a paharului și a blidului curățiți; iară cea dinlăuntrul vostru este plină de răpire și de vicleșug.

⁴⁰Nebunilor, au nu cela ce au făcut cea dinafară, au făcut și cea dinlăuntru?

⁴¹Însă cele ce sunt la voi, dați-le milostenie, și iată, toate vor fi vouă curate.

⁴²Și vai vouă Fariseilor! Că zeciuiți izma și ruta și toate verdețurile, și treceți judecata și dragostea lui Dumnezeu; acestea se cădea a le face, și acelea a nu le lasà.

⁴³Vai vouă Fariseilor! Că iubiți scaunele cele mai de sus în sinagoguri și închinăciunile prin târguri.

⁴⁴Vai vouă Cărturarilor și Fariseilor fățarnici! Că sunteți ca mormânturile cele ce nu se văd și oamenii ce umblă deasupra lor nu le știu.

⁴⁵Și răspunzând unul din legiuitori, a zis lui: Învățătorule, acestea zicând și pre noi ne ocărăști.

⁴⁶Iar el au zis: și vouă legiuitorilor, vai! Că însărcinați pre oameni cu sarcini, care nu se pot lesne purtà; iar voi nici cu un deget al vostru nu vă atingeți de sarcini.

⁴⁷Vai vouă! Că zidiți mormânturile prorocilor și părinții voștri i-au ucis pre ei.

⁴⁸Deci mărturisiți și împreună voiți lucrurile părinților voștri; că aceia i-au ucis pre ei, iar voi zidiți mormânturile lor.

⁴⁹Pentru aceasta și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: trimite-voiu către ei proroci și apostoli și dintr’înșii vor ucide și vor gonì:

⁵⁰Ca să se ceară sângele tuturor prorocilor, ce s’a vărsat din începutul lumei dela neamul acesta.

⁵¹Dela sângele lui Avel până la sângele Zahariei, care a pierit între oltar și între biserică; adevărat zic vouă: se va cere dela neamul acesta.

⁵²Vai vouă legiuitorilor! Că ați luat cheea cunoștinței, voi nu ați intrat și pre cei ce vreau să intre i-ați oprit.

⁵³Și zicând el acestea către ei, au început Cărturarii și Fariseii tare a se mânià spre dânsul și a stă lui împrotivă de multe.

⁵⁴Pândindu’l pre el și căutând ca să vâneze cevà din gura lui, ca să’l vinuiască pre el.