Luca 12

¹Și adunându-se mulțimi de noroade cât se călcau unii pre alții, au început a zice ucenicilor săi: mai întâiu păziți-vă de aluatul Fariseilor, care este fățăria.

²Că nimic nu este acoperit, care nu se va descoperì, și ascuns, care nu se va cunoaște.

³Pentru aceea câte ați zis la întuneric, la lumină se vor auzì, și ce ați grăit la ureche în cămări, se va propoveduì deasupra caselor.

⁴Deci grăiesc vouă prietenilor mei: nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceea nu pot nimic mai mult să facă.

⁵Ci voiu arătà vouă de cine să vă temeți. Să vă temeți de cela ce are putere după ce l-a ucis, să’l arunce în Gheena. Adevăr grăiesc vouă: de acela să vă temeți.

⁶Au nu se vând cinci păsări cu doi filiari? Și nici una dintr’însele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

⁷Ci și perii capului vostru toți sunt numărați. Deci nu vă temeți; că voi sunteți cu mult mai buni de cât păsările.

⁸Și zic vouă: tot cel ce va mărturisì întru mine înaintea oamenilor, și Fiul Omului va mărturisi întru dânsul înaintea Îngerilor lui Dumnezeu.

⁹Iar cela ce se va lepădà de mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea Îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰Și tot cela ce va zice cuvânt împrotiva Fiului Omului, se va iertà lui; iar celui ce va hulì împrotiva Duhului Sfânt, nu se va iertà.

¹¹Iar când vă vor duce pre voi la soboare și la dregători și la stăpâni, nu vă grijiți cum și ce veți răspunde sau ce veți zice;

¹²Că Duhul Sfânt vă va învățà pre voi întru acel ceas, cele ce se cade a zice.

¹³Și a zis lui oarecare din norod: Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea.

¹⁴Iar el au zis lui: Omule, cine m’a pus pre mine judecător sau împărțitor preste voi?

¹⁵Și au zis către ei: vedeți și vă feriți de lăcomie; că nu întru a prisosi cuivà din avuțiele sale este vieața lui.

¹⁶Și au zis pildă către dânșii, grăind: unui om bogat i-a rodit țarina.

¹⁷Și cugetà întru sine, zicând: ce voiu face, că nu am unde adunà rodurile mele?

¹⁸Și a zis: aceasta voiu face: stricà-voiu jitnițele mele, și mai mari le voiu zidì și voiu strânge acolo toate rodurile mele și bunătățile mele.

¹⁹Și voiu zice sufletului meu: suflete, ai multe bunătăți strânse spre mulți ani, odihnește-te, mănâncă, beà, veselește-te.

²⁰Iar Dumnezeu i-au zis lui: nebune, întru această noapte sufletul tău vor să’l ceară dela tine; dar cele ce ai gătit, cui vor fi?

²¹Așà este cela ce strânge luiș comoară, iar nu în Dumnezeu se îmbogățește.

²²Și au zis către ucenicii săi: pentru aceasta zic vouă, nu vă grijiți cu sufletul vostru, ce veți mâncâ; nici cu trupul, în ce vă veți îmbrăcà.

²³Sufletul mai mare este decât hrana și trupul decât haina.

²⁴Căutați la corbi, că nu samănă nici seceră; cari nu au cămări nici jitnițe și Dumnezeu îi hrănește pre ei; cu cât mai mult voi sunteți mai buni decât păsările?

²⁵Și cine din voi grijindu-se poate să adauge statului său un cot?

²⁶Deci dacă nu puteți nici ce este mai mic a face, ce vă mai grijiți de celelalte?

²⁷Socotiți crinii cum cresc; nu se ostenesc, nici torc; și grăiesc vouă, că nici Solomon întru toată slava sa nu s’a îmbrăcat ca unul dintru aceștia.

²⁸Și de vreme ce iarba, care este astăzi în câmp și mâine în cuptor se aruncă, Dumnezeu așà o îmbracă; cu cât mai vârtos pre voi, puțin credincioșilor?

²⁹Și voi să nu căutați ce veți mâncà, sau ce veți beà și nu vă înălțați.

³⁰Că toate acestea păgânii lumei aceștia le caută; iar Părintele vostru știe că vă trebuesc acestea.

³¹Însă căutați împărăția lui Dumnezeu, și acestea toate se vor adauge vouă.

³²Nu te teme turmă mică; că bine au voit Tatăl vostru să vă deà vouă împărăția.

³³Vindeți avuțiile voastre și dați milostenie; faceți-vă vouă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuținată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia o strică.

³⁴Că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

³⁵Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile aprinse;

³⁶Și voi asemenea cu oamenii cari așteaptă pre domnul lor, când se va întoarce dela nunți; ca viind și bătând, îndată să’i deschiză lui.

³⁷Fericite slugile acelea, pre cari viind domnul, îi va aflà priveghind. Amin zic vouă, că se va încinge și îi va pune pre dânșii să șază, și viind va slujì lor.

³⁸Și de va venì la a doua strajă și la a treia strajă de va venì, și’i va aflà așà, fericite sunt slugile acelea.

³⁹Iar aceasta să știți, că de ar ștì stăpânul casei în care ceas va veni furul, ar priveghià și nu ar lăsà să-i sape casa lui.

⁴⁰Deci și voi fiți gata; că în ceasul care nu gândiți, Fiul Omului va venì.

⁴¹Și a zis Petru lui: Doamne, către noi zici pilda aceasta, sau și către toți?

⁴²Și au zis Domnul: oare cine este iconomul cel credincios și înțelept, pre care îl va pune domnul preste slugile sale, ca să le deà la vreme măsura de grâu.

⁴³Fericită este sluga aceea, pre care viind domnul lui îl va aflà făcând așà.

⁴⁴Adevărat grăiesc vouă, că’l va pune pre dânsul preste toate avuțiile sale.

⁴⁵Iar de va zice sluga aceea întru inima sa: zăbovește domnul meu a venì, și va începe a bate pre slugi și pre slujnice, și a mâncà și a beà și a se îmbătà;

⁴⁶Venì-va domnul slugei aceea în ziua întru care nu gândește și în ceasul întru care nu știe, și’l va tăià pre el în două, și partea lui cu necredincioșii o va pune.

⁴⁷Iar sluga ceea ce a știut voea domnului său, și nu a gătit nici a făcut după voea lui, se va bate mult.

⁴⁸Iar cela ce nu a știut și a făcut cele vrednice de bătăi, se va bate puțin. Și tot căruia s’a dat mult, mult se va cere dela el; și căruia i s’a încredințat mult, mai mult vor cere dela el.

⁴⁹Foc am venit să arunc pre pământ, și ce voiesc, dacă acum s’a aprins?

⁵⁰Și cu botez am a mă botezà și cum mă strâmtorez până ce se va sfârșì!

⁵¹Au vi se pare că am venit să dau pace pre pământ? Nu, zic vouă, ci împărțire.

⁵²Că vor fi de acum înainte cinci întru o casă împărțiți, trei împrotiva a doi, și doi împrotiva a trei.

⁵³Se va împărțì tatăl împrotiva feciorului și feciorul împrotiva tatălui; muma împrotiva fetei și fata împrotiva mumei; soacra împrotiva noră-sei și nora împrotiva soacră-sei.

⁵⁴Și ziceà și noroadelor: când vedeți norul ridicându-se dela apus numai decât ziceți, că ploaie mare vine, și este așà.

⁵⁵Și când austrul suflând, ziceți, că zăduf va să fie, și este.

⁵⁶Fățarnicilor, fața cerului și a pământului știți a cercà; dar vremea aceasta cum n’o cercați?

⁵⁷Căci nu judecați și întru voi ce este drept?

⁵⁸Și când mergi cu pârâșul tău la domn, pre cale, dă lucrare să te izbăvești de el; ca nu cumvà să te tragă la judecător și judecătorul te va dà temnicerului, și temnicerul te va aruncà în temniță.

⁵⁹Zic ție, nu vei ieșì de acolo, până nu vei plăti și filiarul cel mai de apoi.