Luca 14

¹Și a fost când au intrat el în casa oarecăruia din boierii Fariseilor sâmbăta, ca să mănânce pâine și aceia îl pândiau pre el.

²Și iată un om bolnav de idropică erà înaintea lui.

³Și răspunzând Iisus, au zis către Farisei și către legiuitori grăind: oare este slobod sâmbăta a vindecà?

⁴Iar ei au tăcut. Și apucându’l l-au vindecat pre el și l-au slobozit.

⁵Și răspunzând către ei, au zis: căruia dintru voi fiul sau boul de va cădea în puț, au nu îndată îl va scoate pre el în ziua sâmbetei?

⁶Și n’au putut răspunde lui la acestea.

⁷Și ziceà către cei chemați pildă, luând aminte cum își alegeau șederile mai sus, zicând către dânșii:

⁸Când te vei chemà de cinevà la nuntă, nu ședeà în locul cel mai de sus, ca nu cumvà să fie chemat de dânsul altul mai cinstit decât tine;

⁹Și venind cela ce și pre tine și pre acela a chemat, va zice ție: dă locul acestuia, și atunci vei începe cu rușine locul cel mai de jos a’l țineà.

¹⁰Ci când te vei chemà, mergând șezi la locul cel mai de jos; ca și când va venì cel ce te-a chemat, să’ți zică ție: prietene, sue-te mai sus, atunci îți va fi ție cinste înaintea celor ce vor ședeà împreună cu tine.

¹¹Că tot cel ce se înalță, se va smerì, și cel ce se smerește, se va înălțà.

¹²Și ziceà și celui ce îl chemase pre el: când faci prânz sau cină, nu chemà prietenii tăi, nici frații tăi, nici rudele tale, nici vecini bogați; ca nu cândvà să te cheme și ei pre tine, și să ți se facă răsplătire.

¹³Ci când faci ospăț, chiamă săracii, neputincioșii, șchiopii și orbii;

¹⁴Și fericit vei fi, căci n’au cu ce’ți răsplăti, că ți se va răsplăti ție întru învierea drepților.

¹⁵Și auzind acestea unul din cei ce ședeau cu el, a zis: fericit este cel ce va prânzì întru împărăția lui Dumnezeu.

¹⁶Iar el au zis lui: un om oare care a făcut cină mare și a chemat pre mulți;

¹⁷Și a trimes pre sluga sa în ceasul cinei să zică celor chemați: veniți, că iată gata sunt toate.

¹⁸Și au început toți dimpreună a se lepădà. Cel dintâiu a zis lui: țarină am cumpărat, și am nevoe să ies și să o văd, rogu-te să mă ierți.

¹⁹Și altul a zis: perechi de boi am cumpărat cinci, și merg să’i ispitesc; rogu-te să mă ierți.

²⁰Și altul a zis: muiere mi-am luat și pentru aceasta nu pot venì.

²¹Și întorcându-se sluga aceea, a spus domnului său acestea. Atunci mâniindu-se stăpânul casei, a zis slugei sale: ieși curând la răspântiile și ulițele cetăței, și săracii și betegii și șchiopii și orbii adu’i aici.

²²Și a zis sluga: doamne, s’a făcut cum ai poruncit și încă mai este loc.

²³Și a zis domnul către slugă: ieși la drumuri și la garduri și’i silește să intre, ca să se umple casa mea.

²⁴Că zic vouă: că nici unul din bărbații aceia ce erau chemați, nu va gustà cina mea.

²⁵Și mergeau cu dânsul noroade multe, și întorcându-se, le-au zis lor:

²⁶Oricine vine către mine și nu urăște pre tatăl său și pre mumă și pre muiere și pre feciori și pre frați și pre surori, încă și pre sufletul său, nu poate fi ucenic al meu.

²⁷Și cel ce nu’și poartă crucea sa și vine după mine, nu poate fi ucenic al meu.

²⁸Că cine dintru voi vrând să zidiască turn, au nu întâiu șezând, își socotește cheltuiala, de are cele spre săvârșire?

²⁹Ca nu cândvà puind el temelia și neputând săvârși, toți cei ce’l vor vedeà să înceapă a’l batjocorì, zicând:

³⁰Că acest om a început a zidì și n’a putut săvârșì.

³¹Sau care împărat, mergând să se loviască cu alt împărat la răsboi, au nu șezând întâiu, se sfătuește de va puteà cu zece mii să se întìmpine cu cela ce vine asupra lui cu douăzeci de mii?

³²Iar de nu, încă fiind el departe, trimițând solie, se roagă de pace.

³³Deci așà fiecare dintre voi, care nu se leapădă de toate avuțiile sale nu poate fi ucenic al meu.

³⁴Bună este sarea, iar dacă sarea se va împuțì, cu ce se va îndulcì?

³⁵Nici în pământ, nici în gunoi nu este de treabă, afară o leapădă pre ea. Cela ce are urechi de auzit, auză.