Luca 16

¹Și ziceà și către ucenicii săi: erà un om bogat, care aveà un iconom, și acesta a fost pârît la el că risipește avuțiile lui.

²Și chemând pre el, i-a zis lui: ce aud aceasta de tine? Dă seama de iconomia ta; că nu vei puteà mai mult a fi iconom.

³Iar iconomul a zis întru sine: ce voiu face? Că domnul meu ià iconomia dela mine; a săpà nu pot, a cere îmi este rușine.

⁴Știu ce voiu face, că dacă mă voiu schimbà din iconomie, să mă primiască în casele lor.

⁵Și chemând câte unul pre fiecare din datornicii domnului său, a zis celui dintâiu: cu cât eșii dator domnului meu?

⁶Iar el a zis: cu o sută de măsuri de untdelemn. Și a zis lui: ia’ți zapisul tău și șezi curând de scrie cincizeci.

⁷Iar după aceea a zis altuia: dar tu cu cât ești dator? Iar el a zis: cu o sută de măsuri de grâu. Și a zis lui: ia’ți zapisul tău și scrie optzeci.

⁸Și a lăudat domnul pre iconomul nedreptăței, că înțelepțește a făcut; că fiii veacului acestuia mai înțelepți sunt decât fiii luminei întru neamul lor.

⁹Și eu zic vouă: făceți-vă vouă prieteni din mamona nedreptăței; că dacă veți fi lipsiți, să vă primiască pre voi în corturile cele veșnice.

¹⁰Cel ce este credincios întru puțin, și întru mult credincios este, și cel ce este nedrept întru puțin, și întru mult nedrept este.

¹¹Deci dacă întru cel nedrept mamona n’ați fost credincioși, pre cel adevărat cine’l va încredințà vouă?

¹²Și dacă întru cel strein n’ați fost credincioși, pre cel ce este al vostru cine îl va dà vouă?

¹³Nici o slugă nu poate la doi domni să slujiască; pentrucă sau pre unul va urî și pre altul va iubì, sau de unul se va țineà și de altul nu va grijì. Nu puteți slujì lui Dumnezeu și lui mamona.

¹⁴Și auziau acestea toate și Fariseii, cari erau iubitori de argint, și’l batjocoriau pre el.

¹⁵Și le-au zis lor: voi sunteți cei ce vă faceți pre voi drepți înaintea oamenilor; iar Dumnezeu știe inimile voastre, că ce este întru oameni înălțat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.

¹⁶Legea și prorocii până la Ioan; de atunci împărăția lui Dumnezeu bine se vestește și fiecare spre aceea se silește.

¹⁷Iar mai lesne este cerul și pământul să treacă, decât din lege o cirtă să cază.

¹⁸Tot cela ce’și lasă muierea sa și ià alta, preacurvește, și tot cela ce ià lăsată de bărbat, preacurvește.

¹⁹Erà un om oarecare bogat, și se îmbrăcà în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele luminat.

²⁰Și erà un sărac oarecare anume Lazăr, care zăceà înaintea ușei lui plin de bube.

²¹Și poftià să se sature din sfărâmiturile care cădeau din masa bogatului; ci și câinii venind lingeau bubele lui.

²²Și a fost că a murit săracul și s’a dus de îngeri în sânul lui Avraam, și a murit și bogatul și s’a îngropat;

²³Și în iad ridicându’și ochii săi, fiind în munci, vede pre Avraam de departe și pre Lazăr în sânurile lui.

²⁴Și el strigând, a zis: părinte Avraame, miluește-mă și trimite pre Lazăr, să’și întingă vârful degetului lui în apă și să’mi răcoriască limba mea, că mă chinuesc în văpaea aceasta.

²⁵Iar Avraam a zis: fiule, adu’ți aminte că ai luat cele bune ale tale în vieața ta și Lazăr așijderea cele rele; iar acum acesta se mângâe iar tu te chinueșli.

²⁶Și preste toate acestea, între noi și între voi prăpastie mare s’a întărit; ca cei ce vor vreà să treacă de aici către voi, să nu poată, nici cei de acolo la noi să treacă.

²⁷Și a zis: rogu-te dar, părinte, ca să’l trimiți pre dânsul în casa tatălui meu:

²⁸Că am cinci frați; să le mărturisiască lor, ca să nu vie și ei la acest loc de muncă.

²⁹Și i-a zis Avraam lui: au pre Moisì și pre proroci, să’i asculte pre dânșii.

³⁰Iar el a zis: nu, părinte Avraame; ci de va merge cinevà din morți la dânșii, se vor pocăi.

³¹Și i-a zis lui: dacă nu ascultă pre Moisì și pre proroci, măcar de ar și învià cinevà din morți, nu vor crede.